În corp, există un traseu pe care nu-l vezi, dar de care depinde totul: sângele curge, iar arterele ar trebui să rămână elastice și „netede”. Doar că, uneori, fără durere și fără alarmă, acest drum începe să se îngusteze — ca și cum cineva ar strânge încet un furtun, zi după zi.
Ateroscleroza descrie exact această degradare lentă: interiorul arterelor se deteriorează treptat și poate fi „tapetat” cu depuneri dure, numite placă. Nu apare dintr-odată. Se construiește în timp, milimetru cu milimetru, până când circulația începe să sufere.
Partea care te prinde pe nepregătite e ritmul: procesul poate avansa în tăcere, iar semnele nu sunt întotdeauna dramatice. De aceea, detaliile mici — acelea pe care le ignori într-o zi aglomerată — ajung să conteze mai mult decât ai crede.
Ce se întâmplă, de fapt, în interiorul arterelor
Inima împinge constant sânge oxigenat prin artere. Când stratul fin din interiorul lor este agresat — de stres, alimentație dezechilibrată, fumat sau alți factori — apare inflamația. Se formează microleziuni, iar organismul intră în modul de intervenție, încercând să „repare” zona.
În punctele vulnerabile se întâmplă un detaliu care schimbă tot jocul: particulele de colesterol LDL se pot prinde de aceste mici leziuni, ca un petic pus peste o fisură. Dacă factorii care irită peretele vascular rămân, „repararea” se repetă și, odată cu ea, crește și încărcătura depusă pe artere.
Placa devine un amestec complicat: colesterol, calciu, țesut fibros și alte resturi. Cu timpul, depunerea se întărește — aproape ca un „os” — și reduce spațiul prin care sângele mai poate trece.
„Partea cea mai perfidă este că, adesea, procesul avansează fără să ceară permisiune.”
Semnele care pot sugera o problemă circulatorie nu sunt mereu spectaculoase: o presiune apăsătoare în piept (mai ales la efort sau stres și care se poate calma în repaus), un disconfort ce poate iradia spre umăr sau brațul stâng, ori respirație grea la mers și urcat scări — când oxigenarea nu mai ține pasul cu nevoia corpului.
De ce anume contează vitaminele
Când intră în discuție vitaminele, tentația e să cauți o soluție rapidă. Dar aici nu e vorba de „miracole”, ci de mecanisme: anumite vitamine sunt asociate cu protecția endotelului (stratul delicat care căptușește vasele), cu controlul inflamației și cu felul în care organismul gestionează grăsimile, calciul sau procesele de reparare.
Și, chiar dacă aportul pornește din alimentație, tabloul nu se termină în farfurie: mișcare zilnică, o dietă bogată în legume și fructe, acizi grași sănătoși, somn regulat, renunțarea la fumat și reducerea stresului prelungit sunt piese care pot înclina balanța, împreună cu ceea ce se întâmplă în organism.
Cele 6 direcții în care vitaminele sunt prezentate ca sprijin pentru artere sunt: (1) efect antioxidant — limitează oxidarea grăsimilor circulante și protejează endotelul; (2) implicarea în metabolizarea homocisteinei — un nivel optim e asociat cu un risc mai mic de iritare vasculară; (3) reglarea distribuției calciului — pentru folosirea corectă a mineralului fără a „încuraja” depunerile; (4) susținerea sintezei colagenului — menține elasticitatea vaselor; (5) participarea la producerea energiei celulare — ajută funcționarea mușchiului vascular și microcirculația; (6) rol antiinflamator și imunomodulator — contribuie la reducerea inflamației cronice care întreține deteriorarea endotelială.