Magneziul susține contracția musculară, funcționarea sistemului nervos, ritmul cardiac și rezistența oaselor. Din cauza dietelor sărace sau a nevoilor crescute, mulți recurg la suplimente. Însă asocierea lor cu anumite tratamente poate produce efecte nedorite și poate reduce eficiența medicamentelor.
Mai jos găsești, clar și pe scurt, situațiile în care combinația nu este recomandată, precum și intervalele de administrare care ajută la evitarea interacțiunilor. Informațiile urmăresc păstrarea faptelor medicale esențiale, fără exagerări.
Medicamente incompatibile cu suplimentele de magneziu
1) Antibiotice (tetracicline și fluorochinolone) – Exemple: doxiciclină, minociclină, ciprofloxacină, levofloxacină. Magneziul se leagă de aceste molecule în stomac și formează compuși greu absorbabili, astfel că tratamentul poate deveni ineficient. Ține un interval de 2–6 ore între antibiotic și magneziu pentru a limita interacțiunea.
2) Medicamente pentru osteoporoză (bifosfonați) – Alendronat, risedronat. Absorbția lor scade dacă sunt luate împreună cu magneziu. Administrează pastila pentru oase pe stomacul gol cu apă, iar magneziul abia după 30–60 de minute. Astfel, efectul protector asupra osului se menține.
3) Blocante ale canalelor de calciu – amlodipină, diltiazem, verapamil. Combinarea necontrolată cu magneziu poate accentua scăderea tensiunii, cu amețeli, palpitații sau leșin. Orice suplimentare se face numai la recomandarea medicului, mai ales dacă iei tratament pentru hipertensiune.
4) Diuretice – Efectul depinde de clasă. Diureticele de ansă (loop), precum furosemidul, și tiazidele (de ex. hidroclorotiazida) pot scădea magneziul din organism; uneori medicul indică suplimentare monitorizată. În schimb, diureticele care „economisesc potasiul”, ca spironolactona, pot favoriza hipermagneziemia dacă adaugi suplimente, cu posibile simptome: slăbiciune, somnolență, reflexe diminuate, tulburări de ritm cardiac.
5) Levotiroxina – Folosită pentru tiroidă, își vede absorbția redusă de magneziu. Ia levotiroxina dimineața, pe stomacul gol, iar magneziul la cel puțin 4 ore distanță.
Regulă rapidă de separare a administrării
Antibiotice (tetracicline/fluorochinolone): păstrează 2–6 ore între doze.
Bifosfonați (alendronat/risedronat): ia magneziu la 30–60 min după pastila pentru oase.
Levotiroxină: distanță minim 4 ore față de magneziu.
Diuretice și blocante ale canalelor de calciu: suplimente numai cu aviz medical.
Cum le administrezi corect pentru a evita riscurile
Discută preventiv cu medicul sau farmacistul înainte să începi magneziu dacă urmezi tratamente cronice. Este cea mai sigură cale pentru a adapta dozele și orele de administrare în funcție de schema ta.
Verifică eticheta suplimentului: forma chimică (de ex. oxid, citrat) și concentrația pe capsulă. Unele produse combină magneziul cu alți ioni (calciu, zinc), ceea ce poate complica și mai mult interacțiunile.
Monitorizează reacțiile dacă ești sub tratament pentru tensiune sau aritmii. Dacă apar amețeli, slăbiciune marcată, palpitații sau leșin, oprește suplimentul și cere sfat medical.
Prioritizează aportul alimentar. Surse bune sunt nucile, semințele, legumele cu frunze verzi, leguminoasele și cerealele integrale. O dietă echilibrată poate reduce nevoia de suplimente în doze mari.
Atenție la semnele de exces (mai probabile la boli renale sau combinații nepotrivite): greață, diaree persistentă, somnolență, scăderea reflexelor, confuzie, tensiune foarte mică. Aceste simptome necesită evaluare de specialitate.
Un truc util: notează-ți în agenda zilnică orele fixe pentru medicamente și trece magneziul separat (de pildă „după ora 11:00” pentru antibiotice sau „+4h după levotiroxină”). Organizatoarele de pastile cu intervale diferite (dimineața/prânz/seara) te pot ajuta să ții distanțele corecte fără erori.
Urmărește-ne și pe Google News
Rețele de socializare: Instagram, Facebook și Twitter
MENȚIUNE:
Informaţiile publicate de Vesteazilei.ro pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea sursei cu link activ.
Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.