Zi de zi, același tablou: un stol de corbi cobora la o fereastră și rămânea acolo minute bune, revenind cu o regularitate ce a stârnit întrebări și neliniște. Locatarii au urmărit fenomenul cu răbdare, încercând să ghicească ce anume îi aduce pe vizitatorii înaripați mereu în același loc.
Dincolo de simboluri și superstiții, corbii sunt păsări extrem de inteligente. Ei memorează surse de hrană, țin minte trasee sigure și se întorc acolo unde găsesc un „beneficiu”. Tocmai această constanță a comportamentului lor a transformat scena de la fereastră într-un mic mister de cartier.
Curiozitatea s-a transformat în plan: câțiva locatari au decis să verifice ce se află dincolo de geam, convinși că răspunsul nu are de-a face cu fabulațiile, ci cu unul dintre motivele simple care, de regulă, explică adunările de păsări.
Ce au observat locatarii, zi după zi
Încă de la primele ore și apoi după-amiaza, grupuri de corbi se așezau pe marginea ferestrei și în apropiere, făcând schimb de „sentinelă” între ei. Nu erau agresivi, însă erau hotărâți și atenți la ce se întâmplă în interior. În timp, oamenii au remarcat tiparul: păsările soseau pe același culoar de zbor, efectuau scurte rotiri și se aliniau pe rând, cu ochii spre sticlă.
Din perspectivă ornitologică, astfel de secvențe indică existența unui stimul clar: hrană ușor accesibilă, un adăpost perceput ca sigur, reflexii ce le captează atenția sau un semnal învățat în timp. Corbii învață repede și transmit „informații” în grup; dacă un individ asociază un loc cu o recompensă, ceilalți urmează exemplul.
Vecinii au încercat soluții blânde: au închis draperiile, au redus lumina din interior la anumite ore și au evitat să lase resturi în pervaz. Niciuna dintre variante nu a risipit complet stolul, semn că explicația era chiar în spatele geamului.
Intrarea în locuință și elucidarea misterului
În momentul în care locatarii au pășit înăuntru, misterul a fost lămurit: prezența corbilor era legată de un factor concret, aflat lângă fereastră, care le oferea păsărilor un motiv constant să revină. Odată identificat stimulul și îndepărtat, frecvența vizitelor a început să scadă treptat.
Comportamentele repetitive la corbi apar când stimulii rămân neschimbați. Dacă mediul se modifică — fie că dispare accesul la hrană, fie că reflexiile sunt „sparge” printr-o barieră vizuală — păsările reevaluează locul. Răbdarea joacă aici un rol esențial: grupul nu renunță din prima, dar, în absența recompensei, își mută interesul.
Pentru a preveni situații similare, administratorii și proprietarii pot apela la măsuri simple și non-invazive: 1) menținerea pervazurilor curate, fără alimente, 2) ecrane sau plase fine care limitează accesul direct la fereastră, 3) benzi reflectorizante ori elemente mobile care tulbură patternurile vizuale familiare, 4) depozitarea atentă a resturilor menajere și închiderea ermetică a recipientelor.
Important: soluțiile trebuie să fie non-violente și să respecte cadrul legal privind protecția faunei. Scopul nu este alungarea brutală a păsărilor, ci descurajarea obișnuinței create în jurul unui stimul punctual. În multe cazuri, simpla modificare a mediului din jurul ferestrei e suficientă.
Episodul cu stolul care revenea la aceeași fereastră a arătat, încă o dată, cât de adaptabile sunt aceste păsări. Iar pentru vecini, a devenit un prilej de a înțelege mai bine dinamica vieții urbane, în care oamenii și corbii își împart, clipă de clipă, același spațiu.
Urmărește-ne și pe Google News
Rețele de socializare: Instagram, Facebook și Twitter
MENȚIUNE:
Informaţiile publicate de Vesteazilei.ro pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea sursei cu link activ.
Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.