Demența rămâne una dintre cele mai mari provocări de sănătate publică: peste 57 de milioane de oameni trăiau cu această afecțiune în 2021, iar anual apar aproximativ 10 milioane de cazuri noi. În timp ce mulți își concentrează atenția pe antrenamentele pentru memorie, un mesaj devenit viral mută accentul mai jos, spre ceea ce ne poartă zilnic prin lume: picioarele.
Un neurochirurg cunoscut, Dr. Arun L. Naik, format la AIIMS (All India Institute of Medical Sciences), a atras atenția asupra legăturii dintre mers și sănătatea cerebrală. Ideea sa a aprins conversații, pentru că pune în centru mișcarea simplă, accesibilă, dar deseori ignorată.
„Demența poate începe în picioarele tale, nu în creier,”
Nu e o figură de stil gratuită, ci un mod de a sublinia că mobilitatea scăzută și sedentarismul pot accelera procesele care, în timp, afectează cogniția.
Ce este demența și cum ne influențează viața
Demența nu este o singură boală, ci un termen-umbrelă pentru un declin progresiv al funcțiilor cognitive – memorie, atenție, orientare, limbaj, capacitatea de a lua decizii și de a desfășura activități zilnice. Printre formele cunoscute se numără Alzheimer, demența vasculară și demența cu corpi Lewy.
Fiind o afecțiune degenerativă, simptomele se agravează treptat, afectând calitatea vieții pacientului și a familiei. Identificarea timpurie a semnelor, sprijinul social și adaptările de stil de viață pot întârzia evoluția, iar componenta fizică este o piesă tot mai discutată în acest puzzle.
De ce picioarele pot fi „poarta” către creier
Potrivit Dr. Naik, inactivitatea duce la slăbirea musculaturii membrelor inferioare (sarcopenie). Mușchii activi eliberează factori cu rol protector pentru neuroni, precum BDNF (brain-derived neurotrophic factor), care susține în special hipocampul, zona-cheie pentru memorie. Când mersul se rărește, scade și această „baie” benefică de semnale chimice către creier.
Cercetări publicate în 2020 în jurnalul Neurology au observat că un ritm de mers mai lent se asociază cu un volum cerebral mai mic și cu un risc mai mare de declin cognitiv. Cu alte cuvinte, modul în care pășim reflectă – și poate influența – modul în care gândim.
„Mersul pe jos nu este doar o activitate fizică – este un antrenament complet pentru creier”,
Fiecare pas coordonează lobul frontal, cerebelul, măduva spinării și sistemul proprioceptiv. Această „orchestră” neurală alimentează neuroplasticitatea, adică abilitatea creierului de a crea și întări conexiuni.
Mers zilnic, alert: începe cu 30 de minute pe zi, împărțite dacă e nevoie în două sesiuni de câte 15 minute. Crește treptat ritmul astfel încât să poți vorbi, dar nu cânta.
Exerciții de echilibru: stat într-un picior (sprijin lângă un spătar de scaun), mers „tandem” în linie dreaptă. 2–3 minute, de câteva ori pe zi.
Antrenarea picioarelor: genuflexiuni la scaun, ridicări pe vârfuri, extensii ale șoldului. 2–3 seturi a 8–12 repetări, de 2–3 ori pe săptămână.
Mers „dual‑task”: combină pașii cu o sarcină cognitivă ușoară – numără înapoi din 7 în 7, spune alfabetul invers sau poartă o conversație scurtă. Exersează 5 minute la finalul plimbării.
Rupe sedentarismul: ridică-te la fiecare oră pentru 1–2 minute de mișcare. Micile întreruperi recompun la finalul zilei zeci de minute active.
Pentru un start simplu, notează-ți pe telefon trei ancore zilnice: dimineața – 10 minute de mers, prânz – 2 minute de echilibru, seara – 10–15 genuflexiuni la scaun. Ajustează intensitatea după nivelul tău și, dacă ai probleme de mobilitate, începe cu trasee scurte în interiorul casei sau pe alei plane din parc.
Urmărește-ne și pe Google News
Rețele de socializare: Instagram, Facebook și Twitter
MENȚIUNE:
Informaţiile publicate de Vesteazilei.ro pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea sursei cu link activ.
Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.