O profesionistă în îngrijirea paliativă, Katie Duncan, din Gaithersburg, Maryland, spune că un gest se repetă surprinzător de des în ultimele clipe ale vieții: pacienții întind brațele în sus, spre tavan sau spre cer. Pentru mulți aparținători, momentul vine pe nepregătite și poate părea un semn de neliniște, dar asistenta subliniază că nu provoacă suferință și nu indică neapărat durere în apropierea morții.
Duncan, end-of-life coach și nurse practitioner, a lucrat în terapie intensivă, în servicii de hospice la domiciliu, precum și în centre comunitare și de recuperare, alături de pacienți cu boli în stadii terminale, în lunile dinaintea sfârșitului. În prezent, ea publică clipuri pe rețelele sociale pentru a vorbi deschis despre trecerea din viață și pentru a o destigmatiza. Unul dintre clipuri a strâns peste cinci milioane de vizualizări.
Ce observă cadrele medicale la capătul vieții
Potrivit lui Duncan, ridicarea brațelor nu este o reacție izolată. Ea descrie o scenă întâlnită des: pacientul privește în sus și întinde mâna, ca și cum ar încerca să atingă pe cineva invizibil. Gestul poate speria familia, însă asistenta spune că oamenii pe moarte își „întind mâna” către rude sau prieteni decedați ori chiar către un animal de companie iubit. Deși pare agitație, explică ea, nu este vorba de suferință suplimentară pentru pacient.
„This is one of those unexplainable phenomenons. In my personal experience working with people who are dying, this reach towards someone or something above them is really common.”
„Sometimes this is associated with what we call end of life visions or other end of life experiences.”
Duncan numește astfel de momente „end of life visions”, experiențe greu de explicat în termeni medicali, dar remarcate frecvent de personalul implicat în îngrijirea de la finalul vieții. În relatările sale, ea insistă că reacția nu trebuie interpretată automat ca semn de teamă sau durere acută.
Cum interpretează familiile și ce spun specialiștii
Asistenta povestește că foarte des gestul îi ia prin surprindere pe apropiați, care pot crede că bolnavul „se zbate”. Ea afirmă însă că persoana aflată pe patul de spital „întinde mâna” spre cineva drag, ceea ce conferă un sens profund momentului. În felul acesta, Duncan le oferă familiilor un cadru de înțelegere care poate aduce un plus de liniște într-un timp încărcat emoțional.
În clipurile ei, asistenta vorbește despre lucruri pe care le-a învățat din munca zilnică în hospice: că există fenomene greu de pus în diagrame, dar recunoscute de mulți profesioniști. Ridicarea brațelor, privirea orientată spre sus și impresia că pacientul „vede” pe cineva ar fi, spune ea, semne des întâlnite în apropierea sfârșitului. În același timp, ea insistă că aceste manifestări nu îi fac pe pacienți să sufere mai mult.
Pe scurt, Duncan a observat aceeași succesiune: momentul apare brusc, îi surprinde pe cei din jur, apoi se transformă într-un fel de „întâlnire” pe care bolnavul pare să o trăiască intens, fără să fie însoțită de durere suplimentară. Mesajul ei din mediul online rămâne consecvent: să privim cu mai multă deschidere aceste experiențe de la capătul vieții și să le înțelegem în cheia pe care o oferă cei care sunt alături de pacienți zi de zi.
Relatările asistentei includ și recomandarea implicită de a nu confunda gestul cu un semn de criză. În percepția ei, întinderea brațelor către „ceva de deasupra” este un fenomen frecvent, pe care l-a văzut repetându-se în terapie intensivă, hospice la domiciliu și în alte facilități de îngrijire, de fiecare dată cu o încărcătură personală profundă pentru cel aflat pe patul de spital și pentru cei dragi.
Urmărește-ne și pe Google News
Rețele de socializare: Instagram, Facebook și Twitter
MENȚIUNE:
Informaţiile publicate de Vesteazilei.ro pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea sursei cu link activ.
Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.