Bufnița rămâne pentru mulți dintre noi un semn discret al prezenței naturii, un gardian al nopții care veghează din umbra copacilor. Între legendele care i-au încoronat faima de „înțeleaptă” și aptitudinile biologice uimitoare, această pasăre nocturnă unește două lumi: imaginarul cultural și realitatea sălbatică.
Mituri și simboluri: de la Athena la tradițiile locale
În Antichitate, bufnița a fost asociată cu zeița greacă Athena, iar mai târziu cu Minerva la romani, devenind emblema clarității minții și a cunoașterii. Apar frecvent în artefacte și reprezentări numismatice, întărind ideea că, în întuneric, discernământul e adevărata lumină. În Evul Mediu european, imaginea sa a oscilat: când călăuză a înțelepciunii, când simbol al misterului. În spațiul nostru, credințele populare i-au atribuit uneori o aură de prevestire, iar huhuitul a fost interpretat drept semn care „anunță” schimbări. Astăzi, aceeași voce nocturnă e privită mai degrabă ca un indicator al sănătății ecosistemelor, o prezență ce marchează echilibrul dintre prădători și prăzi.
Dincolo de superstiții, bufnița a intrat în cultura contemporană ca semn al vigilenței și al învățării continue. O regăsim în literatură, cinematografie și design ca arhetip al lucidității care străbate întunericul. Pentru mulți elevi și studenți, este o emblemă a studiului făcut pe tăcute, la ore târzii, când orașele adorm.
Anatomia tăcerii: cum vânează și vede în întuneric
Zborul bufniței este faimos pentru lipsa aproape totală a zgomotului. Penele de pe marginea aripilor au franjuri fine care „rup” curenții de aer și diminuează sunetul, permițându-i să se apropie de pradă fără a fi detectată. Discul facial – acea „mască” rotundă din pene – funcționează ca un pavilion acustic, canalizând sunetele către urechi. La multe specii, acestea sunt ușor asimetrice, un detaliu care ajută la triangularea exactă a sursei de zgomot.
Privirea este la fel de adaptată. Ochii mari, orientați frontal, oferă un câmp de profunzime excelent, dar sunt fixați; în loc să-și miște ochii, bufnița își rotește capul. Contrar miturilor, nu poate face o rotație completă, ci aproximativ 270°, datorită unor adaptări ale coloanei cervicale și ale vaselor de sânge. În întunericul adânc, această mobilitate devine un avantaj decisiv.
Dieta ei include în general rozătoare, insecte și uneori alte păsări mici. Prin controlul populațiilor de dăunători, bufnița contribuie la echilibrul agricol, oferind un serviciu ecologic necostisitor și eficient. Când vine vorba de cuibărit, preferă scorburile sau ocupă foste cuiburi ale altor specii; discreția e regula, iar camuflajul penajului completează perfect decorul forestier.
Observarea responsabilă este simplă: păstrează distanța, evită luminile puternice și nu folosi înregistrări pentru a o atrage. O plimbare la amurg, cu pași lini, poate fi suficientă pentru a surprinde o siluetă tăcută glisând printre coroane.
„În liniștea serii, o umbră își desface aripile; tăcerea capătă formă.”
Un detaliu mai puțin cunoscut, dar esențial pentru ecologi: bufnițele regurgitează „ghemotoace” (peleți) cu resturi nedigerabile – oase, păr, chitine – care devin indicii despre micile ecosisteme locale. Studiindu-le, se poate reconstitui harta invizibilă a vieții de la nivelul solului.
Între timp, în orașe, prezența bufnițelor se leagă tot mai des de parcuri și coridoare verzi. Acolo unde se mențin arbori maturi și zone liniștite, ele găsesc refugiu. În aceste insule de natură urbană, zborul lor tăcut și privirea fixă ne amintesc că inteligența nu ține doar de cărți, ci și de capacitatea de a asculta.
Iar dacă, într-o seară răcoroasă, vei auzi un huhuit prelung, privește spre marginea pădurii sau spre clopotnița întunecată a unui parc. Nu e un mesaj criptic; e doar semnul că gardianul nopții și-a început patrula.
Urmărește-ne și pe Google News
Rețele de socializare: Instagram, Facebook și Twitter
MENȚIUNE:
Informaţiile publicate de Vesteazilei.ro pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea sursei cu link activ.
Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.