in

De ce zona intimă a unei femei poate mirosi neplăcut


Corpul feminin este atent la echilibru și transmite semnale când ceva se schimbă. Un miros neobișnuit în zona intimă poate fi un astfel de semnal, dar nu este întotdeauna un motiv de alarmă. De multe ori are explicații simple, care țin de transpirație, ciclul menstrual, îmbrăcăminte sau igienă. Important este să înțelegi contextul și să observi dacă apar și alte simptome.

„Corpul vorbește în felul lui: când își modifică mirosul, ne spune că s-a schimbat ceva în mediul local.”

Flora vaginală normală este dominată de lactobacili protectori, care mențin un pH ușor acid. Orice factor care reduce numărul acestor bacterii sau modifică aciditatea poate altera mirosul.

Cauze posibile

Transpirația și pielea: zona inghinală are multe glande sudoripare. După sport, temperaturi ridicate sau stres, umezeala și căldura pot intensifica mirosul. Lenjeria sintetică reține umezeala; bumbacul ajută pielea să respire.

Ciclul menstrual și hormoni: înainte sau după menstruație, modificările de pH și prezența sângelui pot schimba temporar mirosul. În ovulație, secrețiile pot fi mai abundente, iar în perimenopauză/menopauză scăderea estrogenului poate duce la uscăciune și miros diferit.

Igiena și produsele folosite: spălarea agresivă sau dușurile vaginale deranjează flora naturală. Săpunurile parfumate, deodorantele intime și absorbantele parfumate pot irita, amplificând mirosul sau senzația de disconfort. Curățarea trebuie să fie blândă, doar extern, cu apă și un produs neparfumat.

Haine strâmte și materiale: colanții, dresurile sau slipii foarte mulați, purtați mult timp, cresc frecarea și umiditatea. Alege materiale respirabile; schimbă lenjeria după antrenamente.

Alimentația, hidratarea și stilul de viață: alimente foarte condimentate, usturoi, ceapă, alcoolul sau fumatul pot influența mirosul corporal. Hidratarea adecvată diluează compușii care pot mirosi intens.

Infecții sau dezechilibre:

Vaginoza bacteriană – frecvent asociată cu un miros descris ca „de pește”, uneori mai pregnant după contact sexual; pot apărea scurgeri cenușii și disconfort ușor.
Tricomoniaza – o boală cu transmitere sexuală care poate genera miros înțepător, secreții gălbui-verzui și iritație.
Candidoza (infecția cu drojdii) – de obicei nu produce miros puternic; semnele clasice sunt pruritul intens, roșeața și secrețiile groase, albicioase.
Infecții urinare – pot da urină cu miros puternic și usturime la urinare, senzație de golire incompletă.
Tampon uitat sau alte corpuri străine – pot provoca miros pregnant, uneori cu scurgeri maronii; necesită îndepărtare promptă.

Medicamente și alte condiții: unele antibiotice, schimbările de contraceptive sau tratamentele care afectează hormonii pot perturba flora și pH-ul; afecțiunile dermatologice locale pot, la rândul lor, modifica mirosul.

Ce poți face în siguranță acasă

Igienă blândă, zilnic: spală doar partea externă cu apă călduță și un produs neparfumat, cu pH apropiat de cel al pielii. Evită dușurile vaginale și spray-urile parfumate.
Lenjerie respirabilă: preferă bumbacul și evită materialele care rețin umezeala. Schimbă lenjeria după efort fizic.
Îngrijirea în perioada menstruală: schimbă tampoanele/absorbantele regulat (la 3–4 ore ziua); dacă folosești cupă menstruală, golește și curăță conform instrucțiunilor.
Hidratare și alimentație echilibrată: mai multe legume, iaurt sau alte surse de probiotice alimentare, mai puțin alcool și condimente foarte puternice.
Observă semnele de alarmă: miros intens care persistă mai mult de 2–3 zile, scurgeri anormale (gri, verzi, spumoase sau foarte abundente), mâncărime, arsură, durere pelvină, sângerări între menstruații sau febră sunt motive să programezi o consultație. În sarcină, orice modificare marcată merită evaluată medical mai devreme.

Dacă mirosul se schimbă în anumite momente ale ciclului sau după sport, reformulează rutina: o baie rapidă, lenjerie curată, haine mai lejere și răbdare pentru ca flora să-și recapete echilibrul. Discuțiile deschise cu medicul sau cu partenerul, fără jenă, pot ajuta la identificarea obiceiurilor sau factorilor care întrețin problema.