30 iulie 2025. O echipă de la Institutul Pasteur anunță rezultate care schimbă felul în care medicii privesc efectele COVID‑19 asupra creierului. Într-un model experimental pe hamsteri, cercetătorii au identificat dovezi că SARS‑CoV‑2 poate rămâne activ într-o zonă-cheie a sistemului nervos și poate fi asociat cu manifestări comportamentale ce amintesc de tulburări neuropsihice. Descoperirea este descrisă într-un articol apărut pe 22 iulie în Nature Communications.
Ce arată experimentul pe animale
Analizele pe termen lung au urmărit evoluția infecției dincolo de faza acută. Echipa a observat urme virale persistente și modificări moleculare în celulele nervoase. În interpretarea autorilor, anumite rețele neuronale pot rămâne vulnerabile, ceea ce ar putea explica simptomele cognitive și emoționale raportate după boală. În cuvintele lor, virusul SARS‑CoV‑2 ar putea rămâne „în liniște” într-o regiune a trunchiului cerebral, chiar și când încărcătura virală este scăzută.
„Virusul infectează creierul şi persistă până la 80 de zile”, fiind asociat cu „depresie, tulburări de memorie şi anxietate”.
Autorii notează că, atunci când infecția se prelungește, apar dereglări în expresia genelor implicate în funcționarea neuronilor. Acest tablou amintește de procese observate la unele boli neurodegenerative, inclusiv perturbări ale căii dopaminei — esențială pentru memorie și reglarea emoțiilor.
„Genele asociate cu metabolismul şi activitatea neuronilor sunt dereglate… cu o dereglare a căii dopaminei.”
Impactul asupra trunchiului cerebral este central în noul studiu, pentru că această zonă coordonează funcții vitale și conexiuni cu circuite implicate în atenție, motivare și răspuns la stres. Cercetătorii subliniază că persistența virală, chiar la nivel redus, poate continua să alimenteze inflamația locală și să afecteze comunicarea dintre neuroni, generând un efect de durată.
Legături cu sindromul post‑COVID și alte rezultate
Concluziile laboratorului francez sunt puse în relație cu tabloul clinic cunoscut popular drept Long COVID, caracterizat de oboseală marcată, cefalee, dificultăți de respirație și tulburări neurocognitive. Estimări citate în material indică faptul că, la finalul lui 2022, aproximativ 4% din populația Franței a raportat simptome persistente compatibile cu sindromul post‑COVID.
Contextul global rămâne relevant: Organizația Mondială a Sănătății a semnalat semne ale persistenței virusului în organism și posibile alterări ale răspunsului imunitar, în timp ce bilanțul pandemic se ridică la circa 20 de milioane de decese la nivel mondial. Aceste date întăresc ideea că urmările infecției nu se reduc doar la faza acută.
În paralel, o echipă de la Universitatea din Nottingham, folosind inteligență artificială și date din UK Biobank, a analizat mii de scanări cerebrale realizate înainte și în timpul pandemiei. Rezultatul: ritmul de „îmbătrânire” estimat al creierului a părut să se accelereze, în medie, cu câteva luni în perioada pandemiei — observație consemnată inclusiv la persoane care nu au avut un test pozitiv pentru COVID‑19. Acest tip de analiză sugerează că atât infecția, cât și factorii de mediu și stresul colectiv pot contribui la modificări detectabile în timp.
În legătură cu mecanismele fine, autorii studiului de la Pasteur atrag atenția asupra rolului dopaminei în reglarea stărilor emoționale și a memoriei. Așa cum explică unul dintre cercetători, „SARS‑CoV‑2 pare să aibă un impact asupra producţiei de dopamină”, ipoteză compatibilă cu simptomele comportamentale observate la animale și raportate de pacienții cu post‑COVID.
„Evidenţiază pentru prima dată, în modele animale, consecinţele biologice pe termen lung” ale infecției, afirmă autorii, care urmăresc „modul în care infecţia induce pierderea funcţiei în neuronii dopaminei”.
Pe agenda imediată a echipei se află maparea circuitelor afectate, clarificarea felului în care o încărcătură virală mică poate menține inflamația locală și testarea unor intervenții care să protejeze neuronii-vulnerabili. În plan clinic, direcțiile deschise includ biomarkeri pentru persistența virală, evaluări neuropsihologice țintite și studii care să urmărească pe termen lung pacienții cu simptome persistente, inclusiv pe axa dopaminergică.