Un microcip implantat direct în ochi oferă o perspectivă nouă pentru persoanele cu orbire avansată cauzată de degenerare maculară. Rezultatele obținute la pacienți cu atrofie geografică indică recuperarea unor abilități centrale de vedere considerate, până de curând, imposibil de recâștigat: identificarea literelor, a unor forme simple și recunoașterea obiectelor din viața de zi cu zi.
Cum funcționează microcipul subretinian
Implantul este un pătrat minuscul, cu latura de puțin peste doi milimetri și mai subțire decât o foaie de hârtie. Acesta se poziționează sub retină, exact în zona afectată, și conține sute de pixeli fotovoltaici care transformă lumina infraroșie în semnale electrice. Semnalele reactivează neuronii retinieni încă funcționali, trimițând informația către creier și creând o formă de „vedere artificială” ce suplinește fotorceptorii pierduți.
Sistemul complet, denumit PRIMA, lucrează împreună cu o pereche de ochelari speciali echipați cu microcameră. Camera captează scena, o convertește în semnale infraroșii și le proiectează pe cipul implantat. Astfel, dispozitivul devine un pod între mediul exterior și celulele retiniene care încă pot răspunde, restabilind un flux util de informație vizuală.
Un avantaj major evidențiat de oftalmologi este că implantul funcționează fără cabluri și fără baterii interne. Această arhitectură reduce riscurile intervenției și, crucial, păstrează vederea periferică naturală, importantă pentru orientare, mers și activități cotidiene.
Ce arată testele clinice
Într-un studiu clinic multicentric desfășurat în Europa, zeci de participanți cu pierdere severă a vederii centrale au fost monitorizați pe parcursul mai multor luni. Majoritatea au obținut o vedere centrală funcțională suficientă pentru a identifica litere, a citi cuvinte scurte și a diferenția obiecte simple. Pe măsurători standardizate de citire, progresele au depășit așteptările inițiale ale echipei medicale.
Relatările participanților vorbesc despre schimbări mici la început, dar decisive în viața de zi cu zi: conturul unui chip devine din nou discernabil, o linie de text poate fi urmărită, iar forma unor ustensile casnice este mai ușor de recunoscut. Pentru cineva cu vedere normală acestea par gesturi mărunte; pentru cei cu scotom central sunt pași uriași către autonomie.
Intervenția chirurgicală a fost, în general, bine tolerată. Efectele secundare, precum creșteri ușoare ale presiunii intraoculare, s-au dovedit tranzitorii și au răspuns tratamentelor standard. După operație, fiecare pacient urmează un program de antrenament vizual pentru a învăța să interpreteze semnalele generate de cip, deoarece creierul are nevoie de timp pentru a se adapta noii modalități de stimulare.
Deși microcipul nu este o vindecare pentru degenerarea maculară, el oferă o alternativă care redă o parte din utilitatea vederii centrale. Posibilitatea de a citi din nou, de a scrie sau de a recunoaște chipul unei persoane dragi trece din zona speranțelor în cea a realizărilor tangibile, datorită convergenței dintre neuroștiințe, biologie și microelectronică.
Următoarele generații ale dispozitivului sunt proiectate să includă mai mulți pixeli și o rezoluție superioară, iar protocoalele de reabilitare vizuală vor continua să fie perfecționate. Cu fiecare iterație, această tehnologie își lărgește aria de aplicabilitate, aducând mai aproape momentul în care activități precum cititul unui meniu sau parcurgerea unei adrese pe stradă vor deveni din nou accesibile pentru tot mai mulți pacienți.