Consilierul prezidențial Mihailo Podoliak a transmis publicației franceze Le Monde că președintele Volodimir Zelenski ia în calcul instituirea unei zone demilitarizate în Donbas, ca parte a unui efort de a opri războiul. Ideea presupune retragerea forțelor ucrainene și ruse de pe ambele părți ale actualei linii a frontului și instituirea unei supravegheri internaționale.
În aceeași logică, Zelenski a indicat că orice eventuală cedare sau aranjament privind regiunile afectate ar necesita validare prin „alegeri” sau un „referendum”. Propunerea apare în cadrul unui „plan de pace” adaptat și transmis la Washington, miercuri seara, cu intenția de a debloca discuțiile politice.
Zona demilitarizată în Donbas și parametrii propuși
Potrivit lui Podoliak, o astfel de DMZ ar presupune retragerea simetrică a trupelor, definirea clară a distanței față de linia de separare și un mandat explicit pentru o misiune internațională. Kievul vede rol pentru Statele Unite într-un format care să asigure supravegherea, schimbul de informații și verificarea respectării acordurilor.
„O zonă demilitarizată va trebui să existe de ambele părți ale liniei”, a spus consilierul prezidențial Mihailo Podoliak.
Defalcarea tehnică ar urma să stabilească dacă din perimetru vor fi retrase toate tipurile de armament sau doar armele grele. Pentru descurajarea încălcărilor se discută despre prezența observatorilor și a unui contingent străin cu mandat de monitorizare.
„Trebuie să se definească în mod clar și precis ce volume și ce misiuni vor fi încredințate terților”, a precizat Podoliak, adăugând că, în mod ideal, Kievul dorește participarea SUA pentru „supravegherea, informațiile, controlul aplicării acordurilor, controlul absenței mișcărilor neautorizate de trupe, controlul respectării liniei de separare”.
Modelul amintește de zona demilitarizată dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud, instituită prin armistițiul din 1953. Dacă în Coreea DMZ are circa patru kilometri lățime și 250 de kilometri lungime, în estul Ucrainei coridorul ar putea fi mai larg și considerabil mai lung, având în vedere întinderea Donbasului și distribuția liniilor de contact.
Pentru Zelenski, o concesie teritorială rămâne „dureroasă”, dar ar evita acceptarea cererilor Moscovei privind renunțarea la zonele din Donbas neocupate de Rusia. Șeful statului a reiterat că nu are dreptul „legal” sau „moral” de a ceda teritorii ucrainene și a subliniat că orice compromis trebuie să fie „just” și validat democratic.
Planul transmis Washingtonului și reacțiile internaționale
Documentul înaintat americanilor este structurat în trei capitole:
– Închiderea ostilităților, în aproximativ douăzeci de puncte operaționale;
– O arhitectură de securitate europeană postbelică, cu garanții pentru a descuraja noi ofensive;
– Reconstrucția Ucrainei, menită să refacă economia și capacitatea de apărare.
„Agresorul trebuie să contribuie la finanțarea reconstrucției, acesta este un element obligatoriu pentru încheierea războiului”, a avertizat Mihailo Podoliak.
La conturarea „propunerii” au fost implicați președintele Emmanuel Macron, premierul britanic Keir Starmer și cancelarul german Friedrich Merz, potrivit declarațiilor de la Berlin. Obiectivul politic al Kievului este să recâștige o abordare mai favorabilă din partea lui Donald Trump și a principalelor capitale europene.
În conversații cu liderii E3, Trump s-ar fi arătat iritat de blocaj, punând vina pe Kiev și pe Europa și folosind calificative dure la adresa unor lideri occidentali – „slabi”, uneori „inteligenți”, dar și „proști”. Despre Zelenski, miliardarul american ar fi folosit eticheta „P. T. Barnum”.
Sub titlul „Ultimatum de Crăciun”, discuția a atins și tema alegerilor prezidențiale din Ucraina, amânate de bombardamentele rusești. Trump a afirmat: „Nu mai este o democrație”. În replică, Podoliak a spus că, dacă SUA și Europa ar garanta securitatea, drepturile electorale și ar finanța procesul, „atunci Ucraina este pregătită să organizeze alegeri”.
Problema garanțiilor de securitate și a finanțării reconstrucției este văzută la Kiev drept esențială pentru ca eventualele concesii să fie politic sustenabile în fața unei populații epuizate, dar profund atașate de suveranitate și integritate teritorială.
Comparația cu DMZ-ul coreean oferă un reper de mecanisme de supraveghere și descaladare, însă geografia frontului din estul Ucrainei indică o infrastructură mult mai întinsă: în cazul Ucrainei, zona ar putea fi mult mai lungă și mai adâncă.