În culise, se conturează o schimbare care ar putea rescrie, la propriu, felul în care arată o factură obișnuită în mii de gospodării. Nu e vorba de un zvon aruncat pe piață, ci de un mecanism discutat în mod direct cu cei care produc și vând energie.
De câteva săptămâni, agenda Ministerului Energiei s-a tot încărcat cu întâlniri și formule de calcul, iar din aceste discuții iese la suprafață un singur fir roșu: presiunea pe bugetele fragile nu mai poate fi ignorată. Iar când pensionarii ajung să numere fiecare leu înainte de iarnă, orice ajustare devine un subiect cu miză imediată.
Ce e interesant: nu se vorbește despre o decizie abruptă, impusă peste noapte, ci despre o schemă care să stea în picioare și pentru consumatori, și pentru companii. Asta schimbă complet tonul discuției: mai puțină improvizație, mai multă matematică și negociere.
Ce se pregătește în spatele ușilor închise
În locul unei plafonări „din pix”, autoritățile vor o înțelegere care să poată fi aplicată la nivel național, fără să împingă sistemul în dezechilibru. Miza e un tarif predictibil, care să nu transforme fiecare lună într-o loterie pentru cei cu venituri mici.
Discuțiile se poartă cu marii producători și furnizori, iar calculele urmăresc un prag considerat, în industrie, sustenabil pentru consumul casnic. Un prag suficient de clar ca să fie înțeles de toată lumea, dar suficient de atent construit încât să nu rupă lanțul de aprovizionare.
Numele ministrului Bogdan-Gruia Ivan apare constant în centrul acestor negocieri, tocmai pentru că rezultatul depinde de un acord real, nu de o promisiune vagă. Iar mesajul transmis public a fost că formula trebuie să fie „echilibrată”, nu spectaculoasă pe hârtie și imposibilă în practică.
„Cred că putem atinge acest prag printr-o formulă echilibrată, aplicată tuturor consumatorilor casnici. Este nevoie doar de parteneriat și de măsuri economice bine calibrate”, a declarat ministrul.
În paralel, se pregătește și un pas care, de obicei, rămâne invizibil pentru public, dar fără de care orice măsură se împotmolește: definirea clară a categoriei de „consumator vulnerabil”. Cu alte cuvinte, statul vrea să știe exact cine intră în schemă, cum e recunoscut și dacă beneficiază automat, fără drumuri inutile.
Cine intră în vizor și ce se schimbă la factură
Ținta socială este limpede: gospodăriile în care venitul nu lasă loc de surprize. În ecuația asta, pragul de 3.000 de lei revine obsesiv în discuții, pentru că delimitează o zonă în care o factură mai mare poate însemna renunțări concrete: medicamente, alimente, încălzire, transport.
Scenariile de lucru pornesc de la consumuri obișnuite, de tipul 100 kWh pe lună, tocmai pentru a măsura efectul în viața reală, nu doar în tabele. În aceste simulări, diferența dintre un preț „de piață” și un preț „țintit” poate muta lunar sume care contează: bani care nu mai pleacă din casă pe utilități, ci rămân pentru cheltuieli de zi cu zi.
Dar presiunea nu e doar în casele oamenilor. Energia se simte în prețul aproape oricărui produs, iar în ultimii ani ponderea ei în costuri a crescut abrupt, ceea ce apasă pe producție și alimentează scumpirile. O ajustare în jos la electricitate ar putea, în lanț, să relaxeze o parte din această tensiune economică, chiar dacă efectul nu apare peste noapte.
Până când noul mecanism ar deveni funcțional, autoritățile transmit că merită verificată oferta curentă din piață: contracte, perioade de preț fix, taxe ascunse și diferențe între furnizori. Pentru unii consumatori, simpla schimbare a contractului poate aduce o scădere imediată, fără să aștepte un nou cadru.
În același timp, se lucrează la un ghid dedicat programelor de sprijin pentru consumatorii vulnerabili, cu pași clari și termene, astfel încât cei eligibili să nu fie prinși pe picior greșit de birocrație. Aici se joacă, de fapt, marea diferență: dacă sistemul recunoaște automat eligibilitatea, ajutorul nu mai rămâne doar pe hârtie.
Și, dincolo de toate formulele, miezul veștii este acesta: se caută o soluție prin care pensionarii cu venituri sub 3.000 de lei să ajungă să plătească un preț final la electricitate de aproximativ 1 leu/kWh, cu posibilitatea de compensări țintite, după ce categoria de consumator vulnerabil va fi definită clar și aplicată în mod automat.