Există un moment în care o decizie aparent „administrativă” se transformă în bani pierduți. Nu pentru că ai greșit ceva intenționat, ci pentru că ai lăsat timpul să curgă. În dosarele de moștenire, exact asta face diferența: nu doar ce ai, ci când te miști.
În jurul succesiunii se adună, de obicei, tot ce e mai greu: emoție, lipsă de energie, neclarități între moștenitori și o listă de acte care pare să nu se mai termine. Iar tocmai aici apare capcana: amânarea „pe mai târziu”, până când „se liniștesc lucrurile”.
Doar că „mai târziu” nu e un cuvânt neutru în relația cu statul. E un cronometru.
Ce trebuie să pregătești înainte să ajungi la notar
Primul pas real nu începe cu semnături, ci cu actele în original. Notarul deschide dosarul succesoral pe baza unui set de documente personale, iar lipsa unuia singur poate bloca totul în loc.
Pe lista de bază intră: certificatul de deces, actele de identitate ale tuturor moștenitorilor, plus certificatele de naștere și de căsătorie ale acestora. Dacă există schimbări în istoricul civil, apar și completările: hotărâri judecătorești ori certificate de divorț, documente ale soțului supraviețuitor (inclusiv acte privind un divorț anterior sau decesul unui fost soț), dar și adeverințe de schimbare a numelui pe cale administrativă.
Mai e un detaliu care, în practică, aprinde multe discuții: declarațiile de opțiune succesorală și, dacă există, testamentul. Iar când moștenitorii nu pot veni personal, se poate lucra prin reprezentare, dar numai cu procură în formă autentică.
În paralel, trebuie dovedit și ce anume intră în masa succesorală. Aici intră actele de proprietate în original: contracte de vânzare-cumpărare, donație, schimb, acte de dare în plată, certificate de moștenitor mai vechi sau hotărâri judecătorești.
În succesiuni, „nu găsesc actul” înseamnă, de cele mai multe ori, „nu pot închide dosarul”.
Cât te costă, pas cu pas, și unde se poate face
Chiar și atunci când moștenitorii sunt pe aceeași lungime de undă, costurile procedurale există și trebuie anticipate. Onorariile minimale ale notarilor pornesc de la 300 de lei pentru eliberarea certificatului de calitate de moștenitor. Pentru dezbaterea succesiunii, tarifele pornesc de la 500 de lei și cresc progresiv în funcție de valoarea totală a bunurilor moștenite.
O altă „surpriză” pentru cei care cred că pot rezolva oriunde: succesiunea se dezbate doar la un notar public din circumscripția tribunalului unde defunctul a avut ultimul domiciliu, așa cum apare în certificatul de deces. Nu e un detaliu de preferință, ci de competență teritorială.
Apoi vine documentul care îți poate strica planurile dacă îl tratezi superficial: certificatul de atestare fiscală, emis de organul fiscal al Primăriei (în funcție de ultimul domiciliu al defunctului sau de locul imobilului). Are o valabilitate de doar 30 de zile. Pentru imobilele intabulate se cer, de regulă, și documentul de intabulare, planul de amplasament și releveul.
În funcție de ce a lăsat în urmă persoana decedată, dosarul se poate extinde cu acte precum: concesiunea locului de veci (plus adeverință de la administrația cimitirului), extrase de cont, titluri la ordin sau la purtător, certificate de acționar ori carnet C.E.C. Exact genul de detalii care pot părea „mărunte”, până când constați că fără ele nu poți închide succesiunea.
Iar acum vine informația care schimbă tot jocul, deși mulți o află prea târziu: românii care dezbat succesiunea în termen de doi ani de la deces sunt scutiți de plata impozitului către stat, însă dacă procedura începe după acest interval, se aplică un impozit de 1% din valoarea bunurilor imobile din masa succesorală.