Tromboza venoasă profundă (TVP) nu anunță mereu că vine. Uneori îți dă semne clare, alteori se strecoară fără zgomot, până când corpul începe să ceară atenție. Vorbim despre o problemă medicală potențial serioasă, care apare atunci când se formează un cheag de sânge într-o venă aflată „în profunzime”, cel mai des în picioare, dar posibil și în brațe ori în zona bazinului.
În mod normal, sângele circulă fluent prin sistemul venos: inima împinge, iar mușchii — mai ales cei ai membrelor inferioare — ajută la „pomparea” sângelui înapoi, împotriva gravitației. În tromboza venoasă profundă, acest echilibru se rupe: apare un tromb care poate îngusta sau chiar bloca parțial fluxul. De aici, lucrurile devin rapid vizibile… sau, paradoxal, rămân complet ascunse.
Cum apare și cum o recunoști
TVP are o particularitate care o face perfidă: se poate instala cu simptome ușoare, ușor de confundat cu o întindere musculară, o suprasolicitare sau o „zi proastă” pentru circulație. Când dă semne, acestea tind să fie localizate și insistente.
Printre manifestările frecvente se numără umflarea unui singur picior, durerea într-o zonă bine delimitată (care poate să se accentueze la mers sau în picioare), senzația de căldură locală și modificări ale culorii pielii — de la roșeață la o nuanță mai închisă decât în mod obișnuit.
Dar adevărata capcană e alta: în unele situații, nu există simptome evidente. Iar când nu doare, nu „arde” și nu sperie, mulți oameni amână evaluarea. TVP rămâne, astfel, o amenințare care poate trece drept o banalitate.
Un singur detaliu — o umflare discretă, o durere care nu se explică — poate fi diferența dintre „trece de la sine” și „trebuia verificat”.
Ce o favorizează, cum se confirmă și ce se face mai departe
Există o listă de factori care, împreună sau separat, cresc șansele de tromboză venoasă profundă. Cel mai des, cheia este imobilizarea: ore multe pe scaun în călătorii lungi, recuperarea după operații, repausul prelungit la pat în contexte de boală. Apoi apar factorii care „încarcă” suplimentar riscul: fumatul, obezitatea, sarcina și perioada de după naștere.
În ecuație pot intra și unele boli cronice, anumite tipuri de cancer, utilizarea contraceptivelor hormonale și istoricul familial de tulburări de coagulare. TVP nu are o singură cauză universală — tocmai de aceea poate prinde teren în momente diferite ale vieții, aparent fără legătură între ele.
Diagnosticul se construiește, de regulă, din mai multe piese: evaluarea clinică, analize de laborator (în funcție de caz) și imagistică. Investigația folosită frecvent este ecografia Doppler, care arată cum circulă sângele prin vene și poate evidenția prezența cheagurilor.
Tratamentul urmărește un obiectiv simplu, dar crucial: să oprească evoluția cheagului și să reducă riscul de recidivă. În cele mai multe situații, baza o reprezintă anticoagulantele — medicamente care scad capacitatea sângelui de a coagula. Durata tratamentului diferă de la un pacient la altul, în funcție de cauza probabilă și de factorii individuali de risc. În anumite contexte, se pot recomanda și ciorapi compresivi sau intervenții specifice, dacă medicul consideră necesar.
Prevenția, însă, rămâne partea care poate schimba jocul înainte să înceapă: mișcare regulată, pauze în timpul drumurilor lungi, hidratare, respectarea recomandărilor după intervenții chirurgicale. La persoanele cu risc crescut, medicii pot indica și anticoagulare preventivă în situații bine stabilite.
Și totuși, motivul pentru care tromboza venoasă profundă nu ar trebui niciodată tratată ca un „disconfort trecător” apare atunci când cheagul se desprinde și ajunge în plămâni, declanșând embolia pulmonară — o complicație care poate aduce brusc dificultăți de respirație, durere toracică și tuse și care, în forme severe, poate deveni fatală.