În Alba Iulia, liniștea obișnuită a fost înlocuită de o apăsare care se simte dincolo de zidurile unei singure catedrale. În ultimele ore, un nume rostit în șoaptă a început să fie repetat tot mai des, iar reacțiile au venit în valuri: de la credincioși, din comunități întregi, până la cei care l-au întâlnit măcar o dată și au înțeles imediat greutatea momentului.
Preafericitul Părinte Lucian Cardinal Mureșan nu a fost doar o figură de protocol. Pentru Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, el a însemnat continuitate, iar pentru oameni—un reper pe care îl așezau instinctiv în zona aceea rară a liderilor care nu se grăbesc, dar schimbă totul prin felul în care rămân.
Un gol care se simte de la Alba Iulia până la Baia Mare
În informarea care a circulat rapid, titlurile vorbesc despre doliu și despre un moment care a prins comunitatea nepregătită. Lucian Cardinal Mureșan a purtat responsabilitatea de Arhiepiscop Major al Bisericii Greco-Catolice din România și, în același timp, rolul de Mitropolit al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș—două poziții care nu se rezumă la ceremonii, ci la decizii, tensiuni și o grijă permanentă pentru oameni.
Dincolo de funcții, rămâne imaginea unui om care a traversat epoci diferite fără să-și piardă direcția. Pentru unii, era chipul calm din zilele mari. Pentru alții, vocea care reușea să pună ordine într-o vreme confuză. Iar pentru cei din nordul țării, numele lui era legat de un început: 23 mai 1931, în Ferneziu—astăzi cartier al municipiului Baia Mare.
Detaliile biografice, aparent „reci”, au început să fie recitite cu emoție: al zecelea dintre cei doisprezece copii ai soților Petru și Maria Breban, copil care a făcut școala primară în localitatea natală și a continuat liceul la Gheorghe Șincai din Baia Mare. Când afli aceste lucruri acum, totul capătă un sens nou—ca și cum traseul lui ar fi fost, de la început, o lecție de rezistență.
Un destin pus la încercare: școală, interdicții, supraveghere
Istoria personală a lui Lucian Cardinal Mureșan are un punct de ruptură care explică multe dintre tăcerile și prudențele ulterioare. Anul 1948 a însemnat nu doar schimbări în educație, ci și o lovitură directă în viața celor care își proiectau viitorul în jurul credinței și al vocației.
„Prin reforma învăţământului din anul 1948, se scoate religia din toate şcolile din ţară.”
În același context, Biserica Română Unită cu Roma a fost scoasă în afara legii, iar visul de a urma drumul preoției a devenit, pentru tânărul Lucian, un traseu plin de obstacole. Între 1948–1951, a urmat o școală de prelucrare a lemnului (mobilă fină) la Baia Mare, iar în paralel și-a completat studiile în regim fără frecvență—o combinație de muncă, disciplină și încăpățânare tăcută.
După stagiul militar, în 1954, a căutat în continuare o cale spre teologie. A început cursurile la Institutul Teologic Romano-Catolic de grad universitar din Alba Iulia, însă a fost exmatriculat de Departamentul Cultelor—moment care a deschis o perioadă de presiune și supraveghere. N-au fost ani „de poveste”, ci ani de încercare, în care a trebuit să rămână în picioare fără sprijinul unui drum clar.
Au urmat locuri de muncă grele, departe de imaginea unui lider religios: a lucrat ca muncitor necalificat, apoi la Direcția Județeană de Drumuri și Poduri din cadrul Consiliului Județean Maramureș, până la pensionarea din iunie 1990. Tocmai de aici vine și forța poveștii: nu din spectaculos, ci din felul în care o viață își ține direcția chiar când realitatea încearcă să o frângă.
În cele din urmă, informarea care a cutremurat comunitatea a confirmat ceea ce mulți se temeau să rostească: Preafericitul Părinte Lucian Cardinal Mureșan a încetat din viață joi, 25 septembrie 2025, la vârsta de 94 de ani.