În timp ce în România discuția despre sprijinul pentru familii se poartă, de obicei, în jurul unor sume care abia ating coșul zilnic, într-un stat european mic, cu reguli sociale atent calibrate, alocația lunară poate ajunge să arate ca un venit în sine. Nu vorbim despre un ajutor simbolic, ci despre un mecanism care crește odată cu vârsta copilului și, mai ales, odată cu dimensiunea familiei.
Diferența nu stă doar în valoarea finală, ci în felul în care sunt „așezate” cifrele: o bază clară, apoi suplimente care se adună aproape fără să simți că ai intrat într-un labirint birocratic. Rezultatul? Pentru unele familii, totalul lunar poate trece de praguri pe care românii le asociază cu salarii, nu cu beneficii.
Un sistem construit pe „bază + suplimente”
Schema pornește de la o sumă standard pentru primul copil: 299,86 euro pe lună. Apoi, intră în joc vârsta, un detaliu care face diferența între o sumă „corectă” și una care începe să schimbe serios bugetul familiei.
Pentru copiii între 6 și 11 ani se adaugă un supliment de 22,81 euro. Iar după împlinirea vârstei de 12 ani, bonusul urcă la 57,24 euro. Nu pare spectaculos luat separat, dar tocmai asta e „capcana” matematică: fiecare prag de vârstă împinge totalul în sus.
Momentul în care sistemul devine cu adevărat greu de ignorat apare la familiile numeroase. Începând cu al treilea copil, se acordă un plus de 298,87 euro pentru fiecare copil suplimentar. Aici se vede filosofia socială: nu doar că nu penalizează familiile mari, ci le ridică efectiv plafonul de siguranță.
De ce comparația cu România devine incomodă
În urma unui calcul prezentat public, o familie cu trei copii (dintre care unul adolescent) ajunge la aproximativ 980 de euro pe lună doar din aceste beneficii. Suma trece peste ceea ce, în România, ajunge să fie reperul minim pentru un salariu care să „țină” o lună.
În România, alocațiile rămân printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană: în jur de 300 de lei (aproximativ 60 de euro) lunar. În paralel, estimările pentru salariul minim net din România indică pentru iulie 2025 circa 2.400 de lei (aproximativ 480 de euro) — adică sub pragul la care alții ajung numai din alocații, fără a include alte ajutoare.
Și mai interesant este că diferențele se văd și față de alte modele occidentale: Germania acordă o alocație fixă de aproximativ 250 de euro, Franța are un sistem flexibil, cu sume între 140 și 450 de euro, iar în Norvegia sprijinul e de circa 120 de euro, completat de alte beneficii. În Statele Unite nu există o alocație universală, ci un mecanism bazat pe credite fiscale, calculate în funcție de veniturile familiei.
Statul despre care este vorba este Luxemburg, iar pragul care a atras atenția vine exact din această combinație: bază + vârstă + bonus pentru familii numeroase, ceea ce poate duce la acel total de aproximativ 980 de euro lunar pentru o familie cu trei copii.