În spatele zâmbetului pe care îl vezi la televizor, Mihai Dedu își duce viața după un set de reguli pe care puțini le-ar bănui. Nu sunt reguli „de manual”, nu sunt promisiuni sclipitoare și nici rețete de cuplu perfecte. Sunt, mai degrabă, gesturi mici, încăpățânări asumate și un tip de realism care îl ține cu picioarele pe pământ.
De 37 de ani, Mihai și Adriana merg împreună prin același film, iar de 31 de ani îl joacă „oficial”, ca soț și soție. În tot acest timp, au trecut prin perioade care, pentru multe cupluri, ar fi fost un semn de stop. La ei, au fost doar un semn de întrebare care cerea răspuns.
O viață în doi, departe de lumina reflectoarelor
Adriana lucrează în același univers profesional, la Pro TV, dar a ales deliberat un loc unde camerele nu se întorc după ea. În ecuația lor, discreția ei nu e o absență, ci o formă de forță: sprijin constant, fără nevoia de aplauze.
Mihai Dedu vorbește deschis despre cât de mult a contat felul în care Adriana i-a înțeles ritmul, presiunea și expunerea. Și totuși, în povestea lor nu e vorba doar despre carieră, ci despre o dinamică din interiorul casei: cine cedează, cine ascultă, cine revine primul cu o vorbă bună.
Cu umor, prezentatorul își laudă soția într-un fel care spune mult mai mult decât pare la prima vedere:
„Alegerea ei de a mă lua de bărbat e cea mai mare calitate a ei.”
Iar în același ton, recunoaște că toleranța ei a fost o piesă grea în mecanismul care i-a ținut împreună, chiar și când „scânteile” nu lipseau.
Nu se ascunde nici când vine vorba de propriile limite:
„Sunt înțelegător și tolerant, dar ea e cea cu răbdarea.”
E o frază simplă, dar care trădează un echilibru rar: recunoașterea meritului celuilalt fără să transformi totul într-o competiție.
Casa, bucătăria și testul zilnic: rolul de tată
În loc să lase „treburile” pe umerii Adrianei, Mihai Dedu spune că s-a implicat concret:
„Acum fac de toate, fie că Adi mă roagă, fie că nu. Chiar și pachetul pentru serviciu îi pregătesc, întotdeauna mă interesez ce își dorește să aibă în el.”
E genul de detaliu care nu sună spectaculos, dar care în timp poate decide dacă o relație se uzează sau se sudează.
Pandemia i-a schimbat rutina și l-a împins într-o zonă neașteptată: bucătăria. Spune că a ajuns să gătească, inclusiv prăjituri, fără victime colaterale, ba chiar cu entuziasmul Adrianei ca „barometru” al reușitei. Se mândrește cu ciorbele în care strecoară ingrediente surprinzătoare, dar și cu murăturile și varza puse de el.
Pe un alt plan, viața lor de familie se încinge în jurul lui Matei, fiul lor, student la ASE, la Management în limba engleză. Mihai recunoaște că e „cicălitor”, dar nu din orgoliu:
„Sunt cam cicălitor cu el, dar doar pentru că îmi doresc să-l văd reușind.”
Relația lor e apropiată, cu prietenie, dar și cu momente care apasă:
„Eu și Matei avem o relație apropiată, bazată pe prietenie, deși nu am scăpat de certuri serioase.”
Grijile de părinte îl lovesc fix când liniștea ar trebui să fie simplă: când Matei nu răspunde la telefon sau întârzie. Iar partea „de tânăr” vine cu pasiunile lui, inclusiv fotbalul și mașina tatălui. Mihai Dedu povestește amuzat replica ce revine obsesiv:
„Cea mai frecventă cerere a lui e ‘dă-mi mașina’, iar partea cu ‘pune-i benzină’ vine mereu la pachet.”
Și, când simte că s-a depășit măsura, are un semnal scurt, tăios, fără negocieri:
„Autobuzul, tată!”
Din toate lucrurile pe care le-a văzut și le-a trăit într-o relație atât de lungă, Mihai Dedu spune că ingredientul care i-a ținut împreună nu e unul „cuminte”, ci unul care aprinde, apoi obligă la reparație și apropiere:
„Să crezi că într-o căsnicie nu sunt certuri e o nebunie. Noi, dacă nu ne-am fi certat, probabil nu am fi rezistat. Nu există niciun secret magic, doar încrederea și lipsa geloziei contează. Și ce bine e să te împaci după o ceartă!”