În câteva săptămâni, o linie de frontieră aparent „obișnuită” a devenit un loc unde fiecare oră putea aduce o nouă explozie, o nouă evacuare, o nouă acuzație. Thailanda și Cambodgia au intrat într-un schimb de lovituri care a împins comunități întregi să-și părăsească gospodăriile, în timp ce, de pe ambele părți, mesajele oficiale au început să sune tot mai tăios.
În acest tablou, cifrele au crescut rapid: peste 40 de oameni au murit de la izbucnirea confruntărilor, iar aproximativ un milion de civili au ajuns să trăiască cu bagajele făcute, departe de casele lor. Nu vorbim doar despre o criză militară, ci despre o presiune continuă pe sate, drumuri, școli și pe tot ce înseamnă viață normală într-o zonă de graniță.
Frontiera care a explodat din nou
În decembrie, tensiunile au urcat din nou la suprafață, iar disputele s-au reaprins în ritmul clasic al unui conflict care se autosusține: fiecare tabără susține că răspunde, fiecare tabără spune că celălalt a început. Armata thailandeză a transmis că a reacționat la atacuri venite dinspre Cambodgia în provincia Si Sa Ket, unde doi soldați thailandezi au fost răniți.
Dinspre Phnom Penh, povestea a fost întoarsă pe dos: Cambodgia a afirmat că trupele thailandeze ar fi deschis primele focul în zona Preah Vihear și că nu ar fi existat o ripostă din partea sa. Între aceste două versiuni, realitatea din teren a rămas aceeași: oamenii au plecat, iar frontiera a devenit o zonă în care orice mișcare era interpretată ca o provocare.
Punctul de maximă tensiune a venit într-o zi de vineri, 26 decembrie, când Thailanda a lansat un atac aerian asupra unei zone disputate. Bangkokul a susținut că ținta a fost o poziție militară întărită și că, înainte, civilii ar fi fost evacuați. Cambodgia a contrazis această variantă și a acuzat lovituri asupra unor locuințe, alimentând și mai mult sentimentul că spirala nu mai poate fi controlată.
Ce scrie în documentul care schimbă jocul
Pe fundalul acestor acuzații, discuțiile au încercat să găsească o frână. Existase deja un acord de încetare a focului în octombrie, în urma unor negocieri la care a participat și președintele Donald Trump, însă documentul nu a rezistat: în decembrie, cele două părți s-au acuzat reciproc că au reluat bombardamentele, iar încrederea s-a fisurat din nou.
Între timp, au apărut și dosare paralele conflictului: militari reținuți, schimburi de mesaje, condiții puse pe masă și un calcul rece al următoarelor 72 de ore. În joc nu mai era doar controlul unor poziții, ci și posibilitatea ca mii de familii să revină într-o zonă care, până ieri, părea condamnată să rămână blocată între baraje și puncte de control.
În același timp, escaladarea din acest an a lăsat urme clare: în mai, un soldat cambodgian a fost ucis într-o confruntare, iar în iulie au urmat cinci zile de lupte intense, cu zeci de morți și mii de oameni strămutați. Practic, fiecare episod a împins următorul episod, ca o listă de evenimente care se adună până când nu mai rămâne loc pentru încă o scânteie.
Vineri, 26 decembrie 2025, Thailanda și Cambodgia au anunțat un armistițiu imediat la graniță, intrat în vigoare la ora locală 12:00: oprire totală a mișcărilor de trupe, interdicția atacurilor asupra civililor, infrastructurii și obiectivelor militare, plus blocarea oricăror acțiuni provocatoare sau deplasări spre pozițiile adversarului; în același timp, au fost eliberați mai mulți soldați reținuți, iar dacă înțelegerea e respectată 72 de ore, autoritățile thailandeze au spus că vor elibera 18 militari cambodgieni, în timp ce locuitorii din zona de frontieră pot începe să se întoarcă acasă.