În multe scări de bloc, liniștea nu se rupe dintr-odată. Începe cu un scaun tras pe gresie, continuă cu o boxă „doar un pic mai tare”, apoi se transformă într-o seară în care toată lumea știe ce ascultă vecinul de la 3. Iar când se adună prea multe astfel de nopți, costul nu mai e doar nervos, ci și legal.
În spatele ușilor închise, tensiunea crește exact ca volumul: pas cu pas. Oamenii își spun că „trece”, că „mâine o să fie mai bine”, că „n-are cine să facă ceva”. Doar că Legea 61/1991 nu funcționează după răbdarea vecinilor, ci după fapte, intervale și repetarea lor.
Și tocmai de aici apare frica reală: nu de avertisment, ci de momentul în care cineva apasă butonul apelului și situația devine, brusc, o problemă cu număr de proces-verbal.
Orele de liniște care declanșează reclamațiile
Poliția Română a reamintit că există intervale clare destinate odihnei, iar în interiorul lor toleranța „de bloc” nu mai contează. Pe scurt, nu discutăm despre bun-simț interpretabil, ci despre un program care, odată încălcat, poate pune în mișcare o întreagă procedură.
„22:00 – 08:00 și 13:00 – 14:00”
În practică, conflictele apar rareori dintr-un singur episod. De obicei, lucrurile se acumulează: muzică, petreceri, strigăte, bormașină, tropăit, mutat mobilier, orice sunet care trece prin pereți și transformă apartamentul vecinului într-o prelungire a propriului tău living. Când se ajunge aici, repetiția devine elementul care schimbă tot.
Important: nu contează dacă zgomotul e „din greșeală” sau „doar pentru câteva minute”, atunci când deranjul e suficient de clar încât să tulbure liniștea publică. Legea se uită la efect, nu la scuzele spuse printre dinți pe casa scării.
Cine te poate sancționa și cum se strâng dovezile
Mulți locatari cred că doar „polițistul de la secție” are dreptul să facă ceva. În realitate, constatarea și sancționarea pot veni din mai multe direcții, iar lanțul de intervenție e mai scurt decât pare atunci când se strâng sesizări.
În atribuții intră primarul sau persoanele împuternicite, iar aici se încadrează atât ofițeri și agenți de poliție, cât și personalul militar din Jandarmerie. Cu alte cuvinte, dacă situația escaladează, nu e vorba despre „dacă” te prinde cineva pe picior greșit, ci despre când se aliniază încă o plângere cu încă o constatare.
Partea care îi ia prin surprindere pe cei mai mulți: sancțiunile nu sunt doar despre o singură amendă aruncată la nervi. Sistemul este gândit gradual, iar recurența poate împinge lucrurile într-o zonă în care nu mai vorbim despre „o lecție”, ci despre o lovitură serioasă în buget.
Concret, pentru producerea de zgomote (cu aparate, obiecte, strigăte sau larmă) amenda este între 200 și 1.000 de lei. Dacă fapta se repetă în 24 de ore, sancțiunea urcă între 500 și 1.500 de lei sau poate fi impusă muncă în folosul comunității (50–100 de ore). Pentru nerespectarea orelor de liniște (cele din intervalele de mai sus), amenda este între 500 și 1.500 de lei, iar pentru petreceri private și folosirea aparaturii muzicale la o intensitate care deranjează vecinii, sancțiunea ajunge la 2.000–3.000 de lei; în caz de abateri repetate, totalul poate urca până la 6.000 de lei.