Cu doar câteva zile înainte de Anul Nou, sportul românesc a primit o veste care a tăiat brusc din ritmul obișnuit al zilei. Numele Tudoriței Chidu a reapărut peste tot nu pentru o medalie nouă, ci pentru acel tip de mesaj care te face să recitești de două ori, ca și cum ai spera că ai înțeles greșit.
Dincolo de cifre și clasamente, Tudorița Chidu a rămas pentru mulți un reper: o atletă asociată cu muncă, cu o disciplină greu de replicat și cu o liniște care se vedea inclusiv în felul în care își purta reușitele. Iar când un asemenea nume este rostit pe un ton grav, reacția nu e doar emoție — e și o pauză.
Mesajul care a oprit conversațiile
Totul a pornit de la un anunț public, postat de clubul CSM Unirea Slobozia, un text care a circulat rapid și care a lăsat în urmă un sentiment greu de pus în cuvinte. În astfel de momente, comunitatea sportivă nu întreabă doar „ce s-a întâmplat?”, ci și „cum e posibil?”
În rândurile clubului, Tudorița Chidu este descrisă ca un om care își purta energia cu naturalețe, iar prezența ei era asociată cu optimism și cu acel zâmbet pe care îl observi abia după ce lipsește. Pentru cei care au cunoscut-o, amintirea nu se leagă doar de stadion, ci și de felul în care știa să rămână aproape de oameni.
În ultimii trei ani, activitatea ei a fost legată de secția de atletism a Clubului Sportiv Municipal Unirea Slobozia, acolo unde a lucrat direct cu copii și juniori. Cei care au văzut antrenamentele de aproape spun că nu era genul de antrenor care „bifează” o ședință, ci unul care construiește caracter, repetând aceleași detalii până când devin reflex.
Palmaresul care nu se uită
În 1991, la Campionatele Mondiale de atletism de la Sevilla, Tudorița Chidu a urcat pe podium, obținând medalia de bronz în proba de 1.500 de metri — o performanță care a rămas lipită de numele ei, indiferent de generație. A fost un moment de greutate pentru atletismul românesc, unul dintre acele rezultate care devin puncte de referință.
În 1995, a mai adăugat o medalie de bronz, de această dată în competiția pe echipe, la Campionatele Mondiale de cros. Iar între aceste borne, drumul ei a fost plin de curse, cantonamente și ani în care progresul nu se măsoară în aplauze, ci în secunde câștigate cu răbdare.
În palmares figurează și titlul de campioană la Campionatele Balcanice indoor din 1994, în proba de 1.500 de metri — o confirmare că performanța ei nu a fost un „vârf” izolat, ci un nivel susținut. Pentru mulți, Tudorița Chidu a fost genul de atlet care nu făcea zgomot, dar lăsa urme clare.
„RĂMAS BUN, TUDORIȚA CHIDU… Tudorița Chidu va rămâne în amintirea noastră prin profesionalismul, optimismul și căldura zâmbetului…” — a transmis CSM Unirea Slobozia, anunțând că Tudorița Chidu a încetat din viață luni, 29 decembrie 2025, la vârsta de 58 de ani.