Unele drumuri par trase la indigo: același vagon, aceeași lumină obosită, același ritm de roți pe șină. Și totuși, într-o astfel de călătorie, ceva mic poate schimba brusc atmosfera — o privire prea lungă, o tăcere prea apăsată, un gest care îți taie respirația o clipă.
Într-unul dintre drumurile ei spre București, Sofia Vicoveanca — una dintre cele mai iubite voci ale muzicii populare — a ajuns să trăiască o scenă care, de la distanță, poate părea amuzantă, dar pe moment te prinde în încordarea aceea scurtă pe care o simți când îți dai seama că ești observat.
La 81 de ani, artista a povestit că preferă, când poate, trenul. Ruta Suceava–București nu e pentru ea doar un traseu pe hartă, ci un spațiu în care oamenii se amestecă natural, fără baraje, fără filtre, fără „protocol”. Uneori, tocmai asta devine periculos de intim.
O călătorie obișnuită care a devenit brusc personală
În compartiment, Sofia Vicoveanca era așezată liniștit, alături de o prietenă. Nimic nu anunța că acel drum va lua o turnură neașteptată. Doar că, la câțiva metri distanță, o femeie o fixa cu o insistență care nu mai ținea de simpla curiozitate. Genul acela de privire care te face să-ți verifici reflex, fără să vrei, postura, mâinile, chiar și felul în care respiri.
Minutele au trecut, iar senzația nu s-a risipit. Dimpotrivă, s-a strâns ca un nod. Femeia părea să cântărească ceva, să compare, să caute o confirmare. Iar când s-a ridicat în sfârșit, gestul nu a fost timid sau ezitant, ci hotărât, ca și cum își făcuse deja planul dinainte.
Ce e și mai ciudat: apropierea n-a fost una agresivă, ci încărcată de admirație. O admirație care, în câteva secunde, poate aluneca din zona frumosului în zona invazivului. Când ești persoană publică, oamenii cred uneori că te cunosc. Și că au voie.
Întrebarea care a rămas suspendată în aer
Femeia i-a spus că o iubește, că o apreciază, că o urmărește de mult. Apoi, în mijlocul vagonului, a pus o întrebare care a sunat mai degrabă ca o provocare decât ca un compliment, iar tonul ei a lăsat să se înțeleagă că nu era acolo doar pentru o fotografie sau un autograf:
„Doamnă, știu câți ani aveți, dar cum de arătați atât de bine?”
Replica Sofiei Vicoveanca, calmă și așezată, a venit ca o lecție spusă pe loc, fără pregătire, dar cu greutatea cuiva care a văzut mult și a învățat să nu se explice în fața nimănui: „Eu nu mă uit în buletin… anii sunt cei pe care-i simți, îi porți și-i arăți.”
Numai că momentul nu se oprise la vorbe. Înainte ca atmosfera să se așeze, femeia a făcut pasul care a înghețat scena: s-a apropiat și i-a dus mâinile direct spre urechi, atingându-i fața ca să verifice dacă are cicatrici de la un lifting facial, iar Sofia Vicoveanca a întrebat-o, tăios și uluit: „dar dumneata ești sănătoasă?”, în timp ce necunoscuta — deși venise ca fană — părea atât de fascinată încât nici n-a perceput jignirea.