Durerea în călcâi are un fel aparte de a-ți fura ziua: începe „mărunt”, ca o jenă pe care o ignori, apoi îți schimbă mersul, îți scurtează pașii și te face să te întrebi dacă nu cumva problema e mai serioasă decât o simplă oboseală. Mulți o pun pe seama încălțămintei, a unei zile lungi în picioare sau a unei sesiuni de sport mai intense. Doar că, de cele mai multe ori, călcâiul doare din motive care se construiesc în timp — și tocmai de aceea se și încăpățânează să revină.
De la un disconfort surd până la un junghi ascuțit, această durere poate limita mobilitatea și poate face mersul „normal” să pară un efort. Iar când începi să compensezi fără să-ți dai seama — călcând strâmb, încărcând celălalt picior — apar alte tensiuni, alte inflamații, alte probleme. Pe scurt: ceea ce pare local se poate transforma rapid într-un cerc vicios.
Semnul care apare exact când te ridici din pat
Unul dintre cele mai tipice scenarii este durerea puternică la primii pași după somn sau după o perioadă lungă de repaus. E momentul în care zona inferioară a călcâiului se „aprinde”, iar mersul devine rigid, defensiv. Pentru unii, senzația se mai domolește după câteva minute; pentru alții, rămâne acolo, ca o amintire constantă la fiecare sprijin.
În spatele acestui tipar se află adesea o iritare sau inflamație a unei benzi de țesut elastic care traversează talpa și susține bolta piciorului, conectând călcâiul de degete. Când e suprasolicitată, această structură își pierde capacitatea de a „absorbi” presiunea, iar fiecare pas devine o mică lovitură în aceeași zonă.
Totuși, durerea în călcâi nu are o singură explicație. Uneori, problema vine din spate: tendonul lui Ahile se poate inflama, iar durerea se simte mai ales posterior, în zona inserției. Alteori, apar pinteni calcaneeni — mici formațiuni osoase care pot face mersul neplăcut, mai ales pe suprafețe dure. Și mai există un detaliu pe care mulți îl scapă: postura, felul în care calci, dar și încălțămintea prea rigidă sau, paradoxal, prea moale, pot alimenta aceleași simptome.
Cine intră cel mai des în „zona de risc”
Presiunea repetată este combustibilul perfect pentru apariția durerii. Alergările de distanță, săriturile, antrenamentele de impact — toate pot încărca excesiv talpa și călcâiul, mai ales dacă lipsește încălzirea sau dacă recuperarea e neglijată. Dar nu trebuie să fii sportiv ca să ajungi aici.
Orele întregi petrecute în picioare sunt un alt declanșator frecvent. În profesii precum învățământul, asistența medicală sau comerțul, rutina zilnică înseamnă sprijin continuu, microtraumatisme repetate și pauze prea puține. Iar când la asta se adaugă încălțăminte fără susținere reală, călcâiul începe să transmită semnale tot mai clare.
Un factor care apasă la propriu este excesul de greutate. Kilogramele în plus cresc încărcarea pe fiecare pas, iar țesuturile piciorului trebuie să „muncească” mai mult ca să stabilizeze și să amortizeze. În timp, această suprasolicitare se poate traduce printr-o durere care nu mai trece de la sine.
Ce poți face depinde de cauza exactă. De regulă, se recomandă repaus relativ (adică reducerea activităților care agravează durerea), întinderi specifice pentru talpă și gambă, fizioterapie și, în unele cazuri, orteze/plantare care redistribuie presiunea. La fel de importantă este alegerea unei încălțări comode, cu amortizare bună și suport pentru arcadă — diferența se simte, uneori, chiar din primele zile.
Deși durerea în călcâi este rar un semn de boală gravă, ignorarea ei poate duce la persistența simptomelor și la episoade repetate, tot mai greu de gestionat. Dacă durerea revine, se intensifică sau îți schimbă mersul, evaluarea la un specialist poate scurta mult drumul până la un diagnostic corect.
În multe situații, piesa centrală a acestui puzzle poartă un nume pe care îl auzi tot mai des în cabinete: fasciita plantară, o afecțiune în care fascia de la nivelul tălpii se inflamează și lovește exact acolo unde te sprijini cel mai mult — în călcâi.