Te-ai surprins vreodată uitându-te la glezne seara și gândindu-te că „azi am stat prea mult în picioare”? Sau ai simțit o mâncărime care nu trece, deși pielea arată perfect normal? De cele mai multe ori, mintea găsește rapid o explicație comodă: oboseală, vârstă, circulație. Doar că uneori corpul nu vorbește în șoaptă, ci în semne repetate — iar picioarele sunt printre primele locuri unde se văd.
În fundal, ficatul își face treaba fără pauză: procesează substanțe, susține metabolismul, participă la echilibre fine care țin lichidele „la locul lor” și ajută organismul să nu se înece în propriile dezechilibre. Când ceva se dereglează, mesajele pot apărea departe de zona ficatului — adesea, jos, spre glezne și tălpi.
„Nu ignora semnalele mici, mai ales când revin.”
De ce tocmai picioarele?
Pentru că aici se adună ușor ceea ce corpul nu mai gestionează eficient. Gravitația favorizează acumularea de lichide în membrele inferioare. Iar circulația venoasă poate deveni un teren sensibil la orice schimbare de presiune sau de compoziție a sângelui.
Ficatul contează și pentru că participă la sinteza unor proteine care ajută la menținerea lichidului în vasele de sânge. Dacă aceste proteine scad, lichidul poate „migra” spre țesuturi. În plus, ficatul este implicat în metabolismul hormonilor și în echilibre care, atunci când se strică, pot lăsa urme pe piele și vase.
Iar când mecanismele de eliminare nu mai funcționează ca înainte, se pot acumula substanțe care irită pielea — uneori exact acolo unde te-ai aștepta mai puțin, la nivelul picioarelor.
Cele 5 semne care merită urmărite
1) Umflarea coapselor, gleznelor sau picioarelor
Pantofii „strâng” fără motiv, șosetele lasă urme adânci, iar la apăsare rămâne o adâncitură care dispare lent. De multe ori se accentuează spre seară. Un astfel de edem poate indica faptul că organismul nu mai ține lichidul în vase așa cum ar trebui, iar echilibrul presiunilor din circulație poate fi afectat.
2) „Steluțe” vasculare (telangiectazii) pe glezne sau laba piciorului
Apar ca niște pânze fine, roșii sau violacee, mai ales în jurul gleznelor. Uneori sunt trecute cu vederea până când se înmulțesc. Acest tip de desen vascular poate fi asociat cu modificări ale presiunii venoase și cu dereglări în metabolismul hormonal — procese în care ficatul are un rol major.
3) Schimbarea culorii pielii în zona gleznelor
Poate fi o tentă gălbuie discretă sau, dimpotrivă, o închidere la culoare (hiperpigmentare) care pare că se instalează treptat. Culoarea pielii poate reflecta acumulări și dereglări metabolice, mai ales când apar împreună cu alte semne corporale care „nu se leagă” la prima vedere.
4) Mâncărime persistentă, mai ales noaptea, fără erupții
Te scarpini, dar nu vezi nimic suspect: nici bubițe, nici roșeață evidentă. Doar senzația aceea care revine, uneori mai intens după lăsarea serii. Acest tip de prurit poate apărea când anumite substanțe care ar trebui eliminate se acumulează și irită terminațiile nervoase din piele.
5) Roșeață neobișnuită a tălpilor (eritem plantar)
Pielea tălpii devine mai roșie și mai caldă, frecvent la baza degetului mare și în zona călcâiului. La apăsare, roșeața se estompează temporar. E un semn care poate indica dilatarea vaselor mici și modificări legate de echilibrul hormonal și de circulație.
Important: aceste manifestări nu înseamnă automat un diagnostic. Pot apărea și în insuficiență cardiacă, probleme renale, alergii, varice sau afecțiuni dermatologice. Dar când se suprapun, persistă și încep să se agraveze, merită luate în serios.
Ce e util să faci înainte de un consult: notează când au apărut simptomele, ce le agravează (statul în picioare, căldura, seara) și ce le ameliorează. Dacă observi și oboseală, scăderea poftei de mâncare, greață, senzație de apăsare sub coastele din dreapta sau modificări de urină și scaun, spune asta clar medicului.
În practică, aceste cinci semne pot fi exact tipul de „mesaj” care, în anumite contexte, vine de la ficat: scăderea albuminei poate favoriza edemele, dereglările hormonale pot contribui la apariția „steluțelor” vasculare și a eritemului plantar, iar staza biliară poate explica mâncărimea persistentă. De aceea, medicul poate recomanda analize de sânge (ALT, AST, bilirubină, fosfatază alcalină, GGT, albumină), hemoleucogramă și o ecografie abdominală, în funcție de tabloul complet.