Uneori, în spatele unui zâmbet care a ținut o sală întreagă cu sufletul la gură, rămâne o liniște pe care publicul n-o vede. Iar numele lui Cornel Palade apare tot mai des în astfel de momente: scurt, apăsat, cu o umbră care se simte chiar și printre amintiri.
În ultimul timp, despre el nu se mai vorbește în ritmul obișnuit al glumelor de scenă. Se vorbește în șoapte, în întrebări, în pauze. Și, mai ales, în acea senzație că ceva nu se așază bine atunci când un actor atât de prezent în memoria oamenilor pare, brusc, invizibil în prezent.
Când luminile se sting, începe partea grea
Puțini își mai amintesc că, la un moment dat, Cornel Palade a acceptat o provocare care i-ar fi pus la încercare pe mulți: două săptămâni într-o junglă, în Republica Dominicană. Două săptămâni departe de confort, departe de ritmul de acasă, într-un test de rezistență care nu iartă pe nimeni. Apoi, a cerut să fie scos din competiție — un gest care a stârnit imediat întrebări și comentarii.
Dar adevărata presiune pare să fi venit după aceea, când zgomotul s-a transformat în tăcere, iar agenda s-a golit. Într-un peisaj în care invitațiile și proiectele pot însemna nu doar muncă, ci și sens, actorul a vorbit despre o perioadă în care zilele arată altfel decât le știa lumea.
El a lăsat să se înțeleagă că nu se agață de ideea de a fi permanent pe ecran și că a făcut pace cu realitatea de acum. Totuși, felul în care descrie rutina are greutatea unui adevăr greu de îndulcit.
Legături care țin, chiar și la distanță
În interiorul acestei liniști apăsătoare, există un alt fir care îl trage de inimă: familia. Fiica lui, Ada, are 33 de ani și a plecat în Londra în plină pandemie, în căutarea unei vieți mai bune și a unui drum profesional în teatru. Pentru ea, a fost un pas spre dezvoltare. Pentru el, distanța a venit cu un gol pe care nu-l umple nimeni, indiferent cât de des sună telefonul.
Chiar și așa, Cornel Palade vorbește despre Ada cu o grijă atentă, ca și cum ar păstra în el, mereu, un loc liber pentru momentul în care ea va reveni acasă. Spune că e bine, că muncește, că aleargă de la un lucru la altul. Iar în spatele acestei normalități, stă un dor care nu se vede în fotografii.
„Fiica mea Ada este bine, muncește, aleargă, este la Londra. Ar trebui să vină vara aceasta acasă, dar nu știu exact când. Ea o să decidă, în fucție de cum are și timp, de programul său.”
Detaliile mărunte devin, aici, cele mai importante: ce mâncare îi place, ce ar găti pentru ea, cum ar arăta o zi obișnuită dacă ușa s-ar deschide și ea ar fi în prag. În astfel de momente, până și o rețetă poate deveni o promisiune tăcută.
„Nu știu cu ce o aștept acasă când o să vină, ei îi place tot ce gătesc eu, deci nu îmi fac probleme că nu o să îi placă mâncarea pe care o să o gătesc acasă.”
Pe lângă familie, mai există un nume care revine constant când se vorbește despre el: Romică Țociu. În ultimii ani, aparițiile lor împreună au fost mai rare, iar absența de pe aceeași scenă a alimentat inevitabil speculațiile. Însă, la o ediție specială de Paște, cei doi au apărut din nou împreună cu un moment scurt de comedie — suficient cât să liniștească, pentru o clipă, zvonurile.
Dincolo de glume, Țociu a spus public ce mulți intuiau, dar puțini auzeau spus direct: că legătura dintre ei e veche, încăpățânată și greu de rupt, chiar și când carierele o iau pe drumuri diferite.
„Să-mi uiți numărul de telefon, băi, moldovean fără noroc! Fără mine, erai un nimeni.”
„După cum se vede, emoția mă sugrumă, pentru că despărțirea de Cornel nu poate fi decât o glumă. Dincolo de faimă, de turnee, dincolo de orice bani, eu îl iubesc pe omul ăsta de vreo 33 de ani!”
Însă, pentru Cornel Palade, dincolo de prietenii, distanțe și apariții ocazionale, rămâne realitatea zilelor de acum, spusă fără ocolișuri:
„Nu am proiecte, stau acasă. Sunt pensionar, trăiesc ca o plantă. Asta este. Domnu Țociu este bine și el, era prin vacanță. Chiar m-a sunat, zilele trecute, să îmi povestească ce a făcut pe acolo. Ce să facem? Dăm înainte”