Uneori, scena nu se golește brusc, ci se stinge încet, pe măsură ce un sunet dispare dintr-o orchestră și toată lumea își dă seama că lipsește exact acel fir care ținea totul laolaltă. În ultimele zile, în culisele muzicii populare românești s-a vorbit despre un astfel de gol — unul care nu se umple cu aplauze și nici cu amintiri repetate la nesfârșit.
Numele lui Nelu Boată a revenit constant în mesajele și discuțiile celor care l-au văzut muncind, repetând, construind sonorități cu o precizie aproape tăcută. Chitarist de referință, instrumentist cu o finețe rară, el a rămas pentru mulți un reper care nu cerea lumina reflectoarelor, dar o ordona fără să ridice vocea.
Dincolo de scenă, există mereu acei oameni pe care publicul îi descoperă mai târziu decât ar merita. Pentru unii, Boată a fost rigoare și disciplină; pentru alții, a fost acea autoritate calmă care nu își negociază standardele. Iar faptul că era recunoscut și admirat de Maria Tănase a funcționat mult timp ca un semn discret: dacă ea a văzut ceva acolo, atunci chiar era ceva.
Un om al ansamblurilor legendare, o carieră care nu se comprimă
Parcursul lui Nelu Boată nu poate fi redus la o singură fotografie sau la o singură piesă. Vorbim despre o carieră de peste șase decenii, legată de ansambluri considerate legendare și de nume uriașe ale scenei românești. Într-o lume în care, de multe ori, se aplaudă doar solistul, el a rămas tipul de muzician care schimbă totul din interior: intră exact când trebuie, susține fără să acopere, dă direcție fără să epateze.
În asemenea cariere, cele mai importante momente nu sunt neapărat cele de pe afiș, ci cele din repetiții, din turnee, din seri în care muzica nu avea voie să se frângă. Despre Boată, cei care l-au cunoscut vorbesc tocmai în această cheie: profesionalismul lui nu era o etichetă, ci o obișnuință — iar obișnuințele adevărate se văd când nu se uită nimeni.
Reacții din lumea culturală
După ce informația a apărut la începutul săptămânii, reacțiile au venit rapid din Oltenia și din restul țării. Artiști, jurnaliști și instituții culturale au vorbit despre discreția lui, despre felul în care își construia traseul fără să ceară confirmări publice și despre acel amestec rar de autoritate și modestie care, în muzică, se întâlnește tot mai greu.
Un mesaj distribuit de jurnaliștii TVF Oltenia a fost invocat de mai mulți ca o sinteză a impactului pe care îl avea: nu doar ca instrumentist, ci ca reper de profesionalism. Iar ecoul acestor reacții a conturat aceeași imagine din unghiuri diferite — un om care și-a pus semnătura pe muzică fără să o scrie cu litere mari.
Luni, 12 ianuarie, la Craiova, Nelu Boată s-a stins din viață, cu puțin timp înainte de a împlini 83 de ani.