Cu doar câteva decenii în urmă, mulți clinicieni considerau rară carența de vitamina D. Odată cu apariția metodelor moderne de laborator, tabloul s-a schimbat: datele citate de specialistul în domeniu Michael Holick indică faptul că un procent semnificativ din populație prezintă deficit de vitamina D, iar riscul ar putea afecta până la aproximativ jumătate dintre oameni. Din acest motiv, merită să fii atent la semnalele pe care ți le dă organismul.
Diagnosticul cert se pune prin test de sânge, însă identificarea timpurie a unor manifestări tipice te poate ajuta să ajungi mai repede la medic. Dacă te regăsești în exemplele de mai jos, programează o evaluare.
Semne posibile ale deficitului de vitamina D
Piele mai închisă la culoare – Pigmentul cutanat funcționează ca o „cremă” de protecție naturală. Persoanele cu piele închisă pot avea nevoie de expuneri mai îndelungate la soare pentru a produce aceeași cantitate de vitamină D precum cele cu pielea deschisă.
Dispoziție melancolică – În rândul vârstnicilor, nivelurile scăzute ale vitaminei pot fi asociate cu o predispoziție către tristețe și episoade depresive. În cohortele studiate, cei cu valori mici au avut semnificativ mai multe șanse de a raporta simptome depresive față de persoanele cu niveluri adecvate.
Dureri de oase și mușchi – Când apar dureri difuze, rigori sau oboseală musculară, uneori diagnosticul cade în zona fibromialgiei ori a oboselii cronice. Înainte de a trage concluzii, o verificare a vitaminei D poate clarifica situația.
Transpirație la nivelul capului – La nou-născuți și sugari, transpirația excesivă a scalpului a fost descrisă ca semn precoce al carenței, pe fond de hiperexcitabilitate neuromusculară. Adulții pot observa, de asemenea, un disconfort similar.
Tulburări intestinale – Pentru că vitamina D este liposolubilă, afecțiunile digestive care alterează absorbția grăsimilor (de exemplu boala Crohn, sensibilitatea la gluten – celiacă sau non-celiacă – ori boala inflamatorie intestinală) pot reduce absorbția și această vitamină.
Singura cale de a ști cu certitudine este analiza de sânge. Semnele de mai sus sunt indicii, nu un diagnostic.
Cine este mai expus și ce poți face
Vârsta peste 50 de ani – Sedentarismul și timpul petrecut în interior explică doar o parte a problemei. Odată cu înaintarea în vârstă, pielea produce mai puțină vitamină D la aceeași expunere solară; după 70 de ani, producția poate scădea considerabil față de adulți mai tineri.
Greutate corporală crescută sau masă musculară mare – Vitamina D se depozitează în țesutul adipos. La persoanele supraponderale sau obeze, dar și la cele cu masă corporală/musculară ridicată, organismul poate „reține” mai multă vitamină, ceea ce necesită aport mai mare pentru a menține niveluri optime circulante.
Surse de vitamina D – Opțiunile alimentare menționate frecvent includ: produse din cereale (fortificate), suc de portocale (fortificat), iaurt simplu, mezeluri naturale, carne de porc, ficat de vită, somon și ouă, alături de fructe și legume. De asemenea, expunerea responsabilă la soare rămâne un factor-cheie pentru sinteza endogenă.
Indiferent de semne, dacă bănuiești un deficit, adresează-te medicului pentru un test 25(OH)D și recomandări personalizate privind expunerea la soare, alimentația și, dacă e cazul, suplimentarea. O discuție informată cu specialistul tău poate preveni disconfortul legat de dureri articulare, variații de greutate, stare de melancolie sau probleme intestinale.