Prezentatorul TV Dan Negru a reacționat după tragedia din Cenei, unde un băiat de 13 ani este indicat drept autorul unei fapte extreme. Cazul a reaprins discuția despre cum gestionează statul român responsabilitatea minorilor și ce rol are educația atunci când un copil comite un act violent. În context, Negru subliniază că, la 13 ani, minorul nu va ajunge după gratii, iar acest lucru ridică întrebări despre legi și despre regulile aplicate în școală.
Legătura lui Dan Negru cu Cenei și emoția din spatele mesajului
Dan Negru spune că are o legătură personală cu locul tragediei: comuna Cenei este și comuna satului bunicilor săi, un colț de Banat pe care îl descrie drept liniștit, cu oameni echilibrați. Tocmai această apropriere explică tonul ferm al mesajului său și nevoia de a pune reflectorul pe ceea ce se întâmplă cu copiii – atât cei vulnerabili, cât și cei care devin agresori.
„Cenei, localitatea breaking news din cauza copilului ucis de copii ,este comuna satului bunicilor mei. Știu bine locul…Banatul e cunoscut pentru tihna lui și pentru oameni echilibrați.”
În mesajul său, prezentatorul atrage atenția că, potrivit regulilor actuale, un elev în vârstă de 13 ani implicat într-o astfel de faptă rămâne în libertate, iar unitatea de învățământ nu are pârghii legale clare pentru a-i interzice reîntoarcerea în colectiv. Chiar dacă intervin anchete și consiliere de specialitate, chestiunea rămâne una sensibilă pentru comunitate și pentru colegii copilului.
Dan Negru trage un semnal de alarmă după tragedia de la Cenei
Negru compară abordarea din România cu practici din alte state, în special din SUA, unde accentul pe asumarea individuală apare mai devreme. El amintește, ca reper de mentalitate, cazul din 1999 al lui Lionel Tate, un copil de 13 ani din Florida care a fost inițial condamnat la închisoare pe viață după ce a ucis o fetiță. Exemplul este folosit pentru a arăta cât de diferit înțeleg sistemele juridice relația dintre vârstă, vinovăție și protecția societății.
„Minorul de 13 ani care a ucis e liber, iar școala nu poate să-i interzică să se întoarcă în clasă. Sistemul de la noi vede un copil-problemă ca pe o „victimă” care are nevoie de psiholog. În multe state americane ar fi fost deja în pușcărie. Pentru că acolo statul pune responsabilitatea pe individ mult mai devreme. Mai degrabă crești un copil bun decât să repari un adult stricat”.
În România, regulile penale stabilesc că minorii sub 14 ani nu răspund penal; în asemenea situații se aplică, preponderent, măsuri de ordin educativ și psihologic, nu pedepse privative de libertate. De aici și tensiunea din comunități atunci când un copil – aflat sub pragul răspunderii penale – este implicat într-un act grav, dar continuă să frecventeze școala în lipsa unei decizii administrative sau judiciare exprese.
Mesajul public al lui Dan Negru pledează nu doar pentru sancțiune, ci și pentru reconstrucția traseului formativ al copiilor. Dincolo de emoție, el cere să fie discutate lucid instrumentele prin care familia, școala și autoritățile pot preveni escaladarea violenței: sprijin psihologic real, reguli coerente și intervenții rapide acolo unde apar semnale de risc.
Disputa rămâne deschisă: câtă responsabilitate poate cere statul unui copil și cât de devreme, ce limite trebuie să aibă educația și care sunt legile ce trebuie ajustate astfel încât clasa, familia și comunitatea să nu fie lăsate singure în fața unor situații imposibile.