Serviciile ruse au lansat un scenariu care vizează direct România: un avion militar rus, capabil să transporte rachete Kinjal, ar fi urmat să fie deturnat și direcționat către baza NATO de la „Mihai Kogălniceanu”. Potrivit versiunii comunicate de FSB, tentativa ar fi fost oprită înainte de a se transforma într-un incident. La București, MAE a respins narațiunea și a ironizat-o, considerând-o o construcție de propagandă.
Ce susține FSB despre „planul” vizând baza de la Marea Neagră
Relatarea oficială a FSB descrie o operațiune atribuită Kievului: recrutarea unor piloți ruși pentru a deturna un avion purtător de rachete Kinjal și orientarea acestuia spre perimetrul aliat al bazei „Mihai Kogălniceanu”, în apropiere de Constanța. În scenariul vehiculat, aparatul ar fi fost ulterior doborât de apărarea antiaeriană, fapt ce ar fi putut alimenta tensiuni acute între Rusia și NATO.
În această poveste, potențialii recrutorii ar fi promis 3 milioane de dolari pentru a obține colaborarea piloților. Instituțiile ruse susțin că intervenția lor a stopat demersul, dar nu oferă public detalii verificabile despre momentul, locul sau mijloacele prin care s-ar fi produs contactele, nici probe concrete care să confirme versiunea prezentată. Lipsesc, de asemenea, elemente precum înregistrări, fotografii, identificarea aeronavei sau a persoanelor implicate.
Racheta aer-lansată Kinjal este prezentată de Moscova drept hipersonică și poate fi transportată de aeronave de vânătoare-interceptor. Chiar și o simplă apropiere a unui astfel de purtător de un obiectiv NATO ar declanșa, în mod firesc, alertă ridicată și măsuri defensive, date fiind riscurile evidente de escaladare.
Reacția autorităților române și contextul aliat
MAE a răspuns prompt, cu un ton vizibil ironic, respingând narațiunea prezentată de Moscova. Mesajul oficial de la București subliniază caracterul speculativ și propagandistic al scenariului și amintește că spațiul aliat este protejat de mecanisme bine cunoscute de descurajare și apărare. Baza „Mihai Kogălniceanu” operează în cadrul regulilor NATO și găzduiește activități militare coordonate cu parteneri aliați, ceea ce face improbabilă trecerea neobservată a unui vector ostil până în proximitatea sa.
Punctual, autoritățile române semnalează că astfel de narațiuni au potențialul de a alimenta incertitudini în rândul publicului. Din acest motiv, instituțiile insistă pe nevoia de verificare și contextualizare a oricărei informații despre incidente sensibile la granița estică a Alianței.
Ce lipsește din relatarea Moscovei: cronologia exactă, locurile precise ale presupuselor întâlniri, identitatea persoanelor contactate și orice fel de material probatoriu care să poată fi confruntat independent. În absența acestor elemente, „scenariul” rămâne o afirmație greu de testat, cu atât mai mult cu cât mizele politice și militare sunt ridicate.
În plan informațional, astfel de povești pot fi folosite pentru a sonda reacțiile opiniei publice, pentru a crea confuzie sau pentru a proiecta imaginea unei vigilențe instituționale interne. Pe de altă parte, actorii statali vizați — România și partenerii săi — reiterează că arhitectura de securitate a NATO pe flancul estic are proceduri clare pentru a descuraja și a gestiona orice provocare.
În lipsa unor date noi și verificabile, discuția publică rămâne încadrată între afirmațiile FSB și reacția fermă a MAE. În acest spațiu, prudența și verificarea surselor sunt esențiale, mai ales când sunt invocate platforme precum racheta Kinjal și o țintă sensibilă precum baza „Mihai Kogălniceanu”.