În sâmbăta de 24 ianuarie 2026, comunitatea din Cenei (Timiș) s-a adunat pentru a-l conduce pe Mario Berinde, un adolescent de 15 ani, pe ultimul drum. Sute de oameni – familie, prieteni și vecini – au rămas împreună ore întregi, încercați de durere și de întrebări fără răspuns. Tatăl băiatului a fost prezent la ceremonie, ajuns acasă cu permisie din penitenciar, gest care a adăugat încă un strat de emoție copleșitoare unei zile deja apăsătoare.
Oamenii au rememorat zâmbetul lui Mario, iar liniștea de după slujbă a fost spartă de lacrimi și de îmbrățișări. În comunitate se vorbește încă despre circumstanțele care au dus la moartea sa, un eveniment perceput drept nedrept și greu de acceptat, având în vedere vârsta celor implicați.
Ce a apărut la mormântul lui Mario, la câteva zile de la înhumare
La scurt timp după înmormântare, locul de veci al lui Mario s-a transformat într-un altar al comunității. Mormântul este acoperit de flori albe, coroane și aranjamente, la care se adaugă lumânări aprinse fără încetare. În centrul acestor omagii, fotografia adolescentului – așezată lângă cruce – abia se mai distinge, semn că valul de omenie nu s-a oprit. Crucea păstrează inscripția care amintește tuturor că viața s-a frânt la 15 ani.
Imaginile distribuite pe rețelele sociale surprind o alee de cimitir inundată de buchete și mesaje scrise de mână. Pentru cei care l-au cunoscut, acest loc a devenit un reper al memoriei colective. Mulți au revenit de mai multe ori în doar câteva zile, lăsând câte o floare sau aprinzând câte o lumânare, convinși că astfel păstrează vie amintirea lui Mario.
„Mario, unde ești, de ce m-ai lăsat?!”
Strigătul acesta, rostit în clipe de durere, a devenit simbolic pentru starea familiei și a apropiaților care îl plâng.
Mesajul sfâșietor publicat de verișorul lui Mario
La puțin timp după înhumare, un verișor al lui Mario a transmis pe internet un mesaj sfâșietor, exprimând neputința și dorul care apasă familia. Rândurile sale au fost însoțite de fotografii cu flori și lumânări, iar reacțiile comunității au curs necontenit. Mulți au împărtășit propriile amintiri, spunând că Mario era un copil generos, calm și atent cu cei din jur.
„Întoarce-te acasă, sufletul meu nevinovat”
Asemenea mesaje, încărcate de tristețe, au fost răspândite rapid și au strâns numeroase semne de solidaritate. În paralel, în comunitate persistă îngrijorarea: unul dintre minorii implicați are 13 ani și nu răspunde penal, fapt care a stârnit discuții aprinse despre protecția copiilor, responsabilitate și prevenție.
Prieteni, colegi și localnici au continuat să ajungă la mormântul adolescentului, așezând trandafiri, crizanteme și jerbe, dar și bilete cu gânduri personale. Pentru cei apropiați, mormântul a devenit un spațiu de reculegere, în care tăcerile spun mai mult decât cuvintele.
În zilele următoare, crucea și fotografia lui Mario rămân aproape acoperite de omagiile aduse, iar lumina lumânărilor veghează locul la lăsarea serii. Oamenii continuă să treacă pe acolo, în drum spre casă sau special pentru a se opri câteva minute, rostind o rugăciune sau o amintire, în speranța că gesturile mici pot aduce un strop de alinare familiei îndoliate.