Părintele Argatu este invocat adesea atunci când se discută despre vrăji, ispite și felul în care credincioșii pot răspunde spiritual la astfel de încercări. În relatările atribuite lui, apar sfaturi despre rugăciune, post și prudență față de obiecte primite sau lucruri luate din locuri sensibile, cum ar fi cimitirul. Textul de mai jos sintetizează aceste idei, într-o formă clară și accesibilă, păstrând acolo unde e cazul declarațiile sale în citat.
Rugăciuni și gesturi de protecție, în viziunea părintelui
bluză și, fără s-o poarte, a observat că îi merg lucrurile prost. În această situație, părintele recomandă o rânduială de curățire a darului și de întărire sufletească. Potrivit relatării, obiectul ar trebui îngropat, iar credinciosul să rostească o rugăciune.
„Doamne, tot ce a menit acela – zici numele – când mi-a dăruit bluza, pe pustiu să se ducă, și la mine să nu se mai întoarcă. Iar vrăjile legate, Doamne, dezleagă-le și întru nimic să se prefacă.”
Pe lângă rugăciune, se indică un efort ascetic: post negru vinerea până la ora 24, 40 de mătănii și o oră de rugăciune, precum Acatistul Mântuitorului. Relatarea continuă cu ideea că persoana care ar fi „încărcat” darul se tulbură ulterior și cere socoteală destinatarului.
„Vei vedea că acela care și-a dăruit bluza se neliniștește și vine și-ți cere socoteală, pentru ce nu ai îmbrăcat-o și unde este.”
Notă: Aceste practici sunt prezentate drept îndrumări spirituale din tradiția ortodoxă populară; ele țin de convingeri religioase, nu de explicații științifice. În orice problemă de sănătate sau siguranță, apelați la specialiști.
Despre vrăji, semne și prudență față de obiecte
O altă întrebare frecventă vizează folosirea legăturilor și a obiectelor asociate cu cei trecuți la cele veșnice. Părintele îndeamnă la vigilență față de astfel de lucruri.
„Da, când aveți un om trecut în neființă, în familie, păziți-l pe cel trecut în neființă, nu dați voie nimănui să ia legătura de la cel trecut în neființă, flori sau țărână de la mormânt. Toate acestea folosesc la vrăjitorii.”
În cuvintele sale, lumea văzută și cea nevăzută se întâlnesc, iar tulburarea vine dinspre întuneric. Mesajul central este că rugăciunea și viața liturgică rămân căile de întărire.
„Așa cum există Dumnezeu, există și scaraoschi. Dumnezeu este adevărul și viața, iar vrăjmașul vine să strice rânduiala.”
Se spune că semnele răului se recunosc prin roadele lor — acolo unde se instalează dezordinea, minciuna și mocirla morală.
„Nu suportă adevărul, îi place întunericul și mocirla.”
Relatările mai arată că ispita poate apărea sub chip prietenos: oameni care se apropie cu daruri ori vorbe bune, dar „lucrează” pe ascuns. Chiar și în spațiul bisericii pot exista astfel de încercări, spun mărturiile, motiv pentru care încrederea în rugăciune și discernământ rămâne esențială.
„Dar dacă te rogi lui Dumnezeu, îți descoperă adevărul despre ei.”
În ansamblu, perspectiva prezentată invită la o viață trează, la prudență față de obiectele primite din surse îndoielnice și la un răspuns spiritual prin post, rugăciune și întărirea în credință, fără a căuta conflicte sau vinovați în mod pripit.
Subiectul stârnește adesea dezbateri în comunități: unii îl privesc prin lentila tradiției religioase, alții prin cea a rațiunii seculare; pentru mulți, rămâne o temă personală, abordată cu discreție și cu speranța în lumină.