Te uiți într-o oglindă bine luminată și, dintr-odată, observi câteva fire încăpățânate în sau pe lângă ureche. Nu e un subiect de conversație obișnuit la cafea, dar senzația că „apar peste noapte” stârnește neliniște. Adevărul este că trupul lasă uneori indicii în locuri la care nu te-ai aștepta, iar urechea nu face excepție.
„Dacă apare aici, sigur înseamnă ceva.”
Are, dar nu ceea ce ne-am teme în mod reflex. De cele mai multe ori, e vorba despre felul în care organismul își ajustează mecanismele interne pe măsură ce trec anii și intervin schimbări hormonale firești.
Ce fel de păr poate apărea în zona urechii
În această regiune pot exista două tipuri de fire, cu aspect și roluri distincte:
Păr fin (vellus) – acei perișori foarte subțiri, greu de zărit, localizați mai ales în interiorul urechii. Deși par neînsemnați, au o utilitate clară: contribuie la filtrarea particulelor de praf înainte ca acestea să pătrundă mai adânc.
Păr terminal – fire mai groase, mai închise la culoare și mai vizibile, care pot apărea pe pavilionul urechii sau la intrarea în canalul auditiv. Tocmai textura lor fermă le face să sară în ochi, mai ales când devin mai numeroase.
Faptul că le remarci brusc ține și de lumină, și de unghiul din care te privești, dar și de ritmul diferit în care aceste două tipuri de fire cresc. Uneori, ceea ce ieri era abia perceptibil devine, astăzi, evident.
De ce devine mai evident odată cu trecerea timpului
Specialiștii punctează adesea aceiași actori interni: hormoni, în special testosteronul și derivatul său DHT (dihidrotestosteron). La bărbați, în anumite zone – precum urechi, nas sau sprâncene – foliculii pot deveni mai receptivi la semnalele acestor substanțe, ceea ce duce la îngroșarea și multiplicarea firelor vizibile.
La femei, fenomenul poate fi observat mai ales după menopauză, când variațiile de estrogen pot schimba modul în care foliculii răspund. Nu e vorba despre o regulă rigidă, ci despre tendințe biologice care apar mai frecvent odată cu înaintarea în vârstă.
În ecuație intră și genetica: la unele persoane, firele rămân abia sesizabile; la altele, devin pronunțate. Diferențele dintre indivizi explică de ce două persoane de aceeași vârstă pot avea aspecte foarte diferite în zona urechii.
Important: deși tentant să cauți o semnificație „dramatică”, apariția părului în sau pe lângă urechi este, de regulă, un indicator al ajustărilor hormonale legate de vârstă, nu un semnal singular al unei probleme ascunse. Este o piesă într-un tablou mai larg al transformărilor prin care trece corpul de-a lungul vieții.
Așadar, când observi asemenea fire, privește-le ca pe un mic semn că organismul își reglează constant echilibrele interne.
Unii le vor vedea rareori, alții mai des – ritmul, grosimea și contrastul lor depind de felul în care fiecare corp răspunde la aceiași stimuli.
Faptul că astăzi le sesizezi mai mult decât ieri poate avea legătură cu o perioadă în care sensibilitatea foliculilor e mai mare, nu neapărat cu o „schimbare bruscă” peste noapte.
Pe scurt, ceea ce pare o „surpriză” la oglindă nu este altceva decât felul discret în care biologia își face simțită prezența în viața de zi cu zi.