Dezvăluiri puternice au fost făcute public de mama lui Adrian Kreiner, la scurt timp după ce în spațiul public au apărut acuzațiile unuia dintre criminali. Femeia vorbește deschis despre direcția în care, susține ea, ar trebui privit cazul, invocând un nume deja pomenit în discuțiile din jurul tragediei: Adriana Viliginschi. Mesajul ei, transmis într-un material video, conține atât reproșuri, cât și apeluri emoționale, iar una dintre afirmațiile centrale rămâne formula categorică: „Ea a vrut”.
În intervenția sa, mama lui Adrian Kreiner afirmă că rolul Adrianei Viliginschi ar fi fost esențial în declanșarea evenimentelor care au zguduit familia. Mai mult, femeia susține că pericolul nu s-ar fi oprit la fiul ei: ea o acuză pe aceeași persoană că ar fi încercat să îi pună în primejdie și nepoata. Aceste declarații, încărcate de suferință și revoltă, redeschid o temă sensibilă și cer, în același timp, o examinare atentă a tuturor elementelor de fapt.
Ce susține mama lui Adrian Kreiner
Femeia își structurează mărturia în jurul unui mesaj ferm: nu vorbește doar despre vinovăția deja stabilită în cazul principal, ci readuce în față întrebarea dacă „cineva din afară” ar fi orientat sau ar fi influențat felul în care s-a ajuns la crimă. Potrivit spuselor sale, această „influență” ar purta un nume: Adriana Viliginschi. Deși tonul este puternic afectiv, ea insistă că nu face decât să spună cum vede lucrurile din interiorul familiei și cum a înțeles semnalele primite înainte și după tragedie.
„Ea a vrut”, afirmă mama lui Adrian Kreiner, sugerând că decizia ar fi aparținut Adrianei Viliginschi.
În continuare, mama indică și direcția în care crede că s-ar fi putut extinde primejdia, acuzând-o pe aceeași persoană că ar fi încercat să îi facă rău și copilului familiei, nepoatei ei. Sunt cuvinte apăsate, care, chiar și rostite în plan personal, ridică mize publice și juridice. În mod firesc, asemenea afirmații impun verificări, confruntări ale versiunilor și coroborări cu orice date obiective disponibile.
Numele Adrianei Viliginschi, readus în discuție
Prin intervenția mamei, numele Adriana Viliginschi revine în centrul atenției. Femeia îi atribuie un rol determinant, deși, la acest moment, ceea ce prezintă sunt puncte de vedere personale și acuzații care trebuie trecute prin filtrul instituțiilor competente. În astfel de situații, autoritățile evaluează declarațiile prin raportare la probe, declarații complementare, documente și orice alte elemente care pot confirma sau infirma direcțiile invocate. Până la finalizarea acestor pași, prezumția de nevinovăție rămâne esențială pentru toate persoanele vizate.
Dincolo de aspectele juridice, mesajul mamei e și o fereastră către trauma familiei. Tonul ei – când indignat, când implorator – arată că durerea personală poate împinge discursul în registrul superlativelor. Din acest motiv, e cu atât mai important ca publicul să distingă între ceea ce reprezintă trăirea unei persoane direct afectate și ceea ce, procedural, trebuie dovedit. În spațiul public, accentul cade nu doar pe fapte, ci și pe responsabilitatea cu care acestea sunt relatate și înțelese.
Femeia spune că nu caută altceva decât adevărul despre moartea fiului său și protejarea membrilor rămași ai familiei. Ea își exprimă convingerea că lucrurile pot fi clarificate dacă sunt ascultate toate vocile și sunt privite toate indiciile. În acest sens, își reafirmă mesajul central – „Ea a vrut” – și cere ca afirmațiile sale să fie luate în calcul în întregul lor, alături de orice element nou ce ar putea apărea pe parcursul demersurilor oficiale.