Farurile au luminat gardul înalt al vilei, iar motorul s-a oprit cu un sunet grav, puternic.
În salon s-a făcut o liniște ciudată.
Doamna Mariana a strâns buzele.
— Ce-i asta? a șoptit Raluca, apropiindu-se de geam.
Andreea nu s-a mișcat. Pentru prima dată în trei ani, nu mai tremura.
Poarta s-a deschis încet. Un bărbat în costum închis la culoare a coborât primul. Apoi altul. Și abia după ei, din spatele mașinii negre, a coborât un bărbat trecut de cincizeci de ani, cu părul grizonat și spatele drept.
Nu purta salopetă de mecanic.
Purta un costum croit perfect.
Pantofi lustruiți.
Și o privire care nu cerea voie nimănui.
Ușa vilei s-a deschis larg, iar unul dintre angajați a rămas blocat când l-a văzut.
— Bună seara, a spus bărbatul calm. O caut pe fiica mea.
Andreea s-a ridicat încet de la masă.
— Tată.
Vocea i s-a frânt, dar nu de slăbiciune. De ușurare.
Mihai s-a întors brusc. Domnul Vasile s-a încruntat.
— Cred că e o neînțelegere, a intervenit avocatul.
Bărbatul a pășit în salon fără grabă, privindu-i pe fiecare în ochi.
— Nu e nicio neînțelegere. Am primit mesajul fiicei mele. Și, din câte am înțeles, încercați să o lăsați fără nimic.
A aruncat o privire peste hârtii.
— Interesant.
A scos din servietă un dosar gros.
— Știți, domnule Ionescu, firma dumneavoastră de construcții a supraviețuit în ultimii doi ani datorită unei investiții discrete. 3 milioane de euro. Adică aproape 15 milioane de lei.
Liniște.
Doamna Mariana a pălit.
— Investiție făcută printr-un fond. Fond care îmi aparține.
Avocatul a încremenit.
— Nu… nu se poate…
— Ba se poate. Și, conform contractului, dacă imaginea investitorului este afectată de un scandal public, finanțarea se retrage imediat. Cu penalități.
A închis dosarul.
— Penalități care ajung la încă 5 milioane de lei.
Domnul Vasile s-a sprijinit de masă.
— Ce vreți?
— Dreptate pentru fiica mea.
Andreea simțea cum anii de umilință se desprind de pe umerii ei.
Mihai s-a apropiat.
— Andreea… putem discuta…
Ea l-a oprit cu o privire.
— Acum vrei să vorbești?
Vocea ei nu mai tremura.
— Trei ani m-ai lăsat să fiu jignită la masa asta. Trei ani ai tăcut.
Și-a luat hârtiile de divorț și le-a rupt în două.
Sunetul hârtiei sfâșiate a răsunat în salon ca o palmă.
— Nu plec cu nimic. Plec cu tot ce mi se cuvine.
Avocatul a înghițit în sec.
În mai puțin de o oră, s-a redactat un nou acord.
Andreea primea partea ei corectă din bunuri, un apartament în București și 2 milioane de lei despăgubire.
Fără minciuni.
Fără acuzații.
Fără mizerii.
Când a ieșit din vilă, aerul nopții i s-a părut mai curat ca niciodată.
Tatăl ei a pus o mâ