Teatrul românesc este în doliu. Regizorul, scenaristul și scriitorul Cristian Pepino s-a stins din viață la vârsta de 75 de ani, lăsând în urmă o operă care a schimbat felul în care privim teatrul de animație. Vestea a fost anunțată duminică seara de Teatrul de Animație Țăndărică.
Instituția a comunicat că cei care doresc să-și ia rămas-bun îl pot omagia joi, 26 februarie, între orele 13:00 și 22:00, la sediul Teatrului Țăndărică. Programul de doliu a fost gândit astfel încât publicul, artiștii și apropiații să poată aduce un ultim salut unuia dintre cei mai respectați creatori ai scenei românești.
„A crezut în această artă fără rezerve și a apărat-o cu fermitate.”
Omagiile Teatrului de Animație Țăndărică
În mesajele transmise, Țăndărică subliniază că personalitatea lui Cristian Pepino a fost esențială pentru identitatea artistică a instituției. Colaborator exigent și vizionar, el a împins constant limitele convenției, rafinând limbajul scenic și deschizând drumul unor formate de spectacol în care păpușa, obiectul și actorul au stat pe picior de egalitate. În jurul său s-au format generații care au înțeles că rigoarea tehnică poate coexista cu poezia imaginii.
Pentru mulți tineri creatori, întâlnirea cu regizorul a însemnat descoperirea unei profesii asumate până la capăt. Lecțiile sale – despre ritm, detaliu și respect pentru public – au rămas repere. Nu era doar un autor de spectacole, ci un constructor de viziuni, capabil să transforme o idee minimalistă într-o producție cu forță emoțională maximă.
„Plecarea sa lasă un gol dureros în comunitatea teatrală.”
Moștenirea profesională și influența
Cariera lui Cristian Pepino a acoperit roluri multiple: regizor, autor de scenarii, scriitor și mentor. A cultivat cu consecvență ideea că teatrul de animație merită aceeași considerație ca oricare altă formă de spectacol. De aici și atenția pentru dramaturgie, pentru desenul mișcării și pentru relația dintre muzică, lumină și obiect – o arhitectură scenică în care fiecare element are sens.
Producțiile sale au intrat în memoria publicului prin claritatea narațiunii și prin imaginile care rămân – acele tablouri vii în care inocența și gravitatea conviețuiesc. A construit distribuții cu rigoare, a lucrat cu scenografi capabili să dea volum ideilor și a pledat neobosit pentru statutul profesionist al acestei arte. În ateliere și săli de repetiții, a încurajat experimentul, dar și disciplina care îl face posibil.
În cultura autohtonă, contribuția sa s-a tradus prin consolidarea unui limbaj scenic matur. Nu întâmplător, numeroși artiști se revendică din școala lui: au preluat de la el un mod de a privi lumea – cu curiozitate, cu atenție la nuanțe și cu respect față de publicul tânăr, dar și față de cel adult, care a regăsit în spectacolele sale o poezie a obiectelor și un umor discret.
În aceste zile, scena românească își amintește de un profesionist care a pus munca înaintea oricărui artificiu. E vremea recunoștinței: pentru spectacole, pentru idei și pentru generațiile pe care le-a inspirat. Cei care doresc să-i aducă un omagiu sunt așteptați joi, 26 februarie, între 13:00 și 22:00, la Teatrul Țăndărică.