Mirabela Grădinaru, cunoscută publicului drept partenera lui Nicușor Dan, a vorbit deschis despre perioada în care abia se obișnuia cu viața din Capitală și despre primii bani câștigați pe cont propriu. Înainte de a intra în mediul corporatist, ea a muncit part-time la un call-center, experiență care i-a adus atât siguranță financiară, cât și o lecție despre ritmul alert al orașului.
„M-am simțit pierdută”
Mutarea la București a venit cu provocări. Aglomerația, distanțele și nevoia de a te orienta rapid i-au testat răbdarea. În anul doi de facultate, când a înțeles că va trebui să se descurce mai mult singură, a ales munca cu program redus pentru a-și completa veniturile, întrucât părinții nu îi puteau oferi suficient sprijin financiar.
Primii pași în București și primul salariu
La început, totul s-a derulat cu viteza specifică unui oraș mare. Naveta între cursuri și ture, orele petrecute la birou și adaptarea la o echipă nouă au fost părți ale aceleiași ecuații. Lucrul la call-center i-a oferit un venit constant și, mai ales, încrederea că își poate susține cheltuielile de zi cu zi: chiria, transportul, materialele pentru facultate. Învățând din mers proceduri și scripturi, a descoperit cât de mult contează disciplina și răbdarea atunci când vorbești cu oameni diferiți, fiecare cu problema lui imediată.
În paralel, a trebuit să găsească un echilibru între responsabilitățile de studentă și nevoia de a lucra. Orele târzii, proiectele și sesiunile au fost gestionate cu liste, planificări și multă determinare. A recunoscut că începutul a fost apăsător: orașul părea un labirint, iar ritmul, copleșitor. Însă, cu fiecare săptămână, a înțeles mai bine traseele, a învățat să-și dozeze energia și a început să vadă rezultatele: autonomie și o maturizare accelerată.
De la job part-time la mediul corporatist
Experiența din call-center s-a dovedit utilă când a făcut pasul către o poziție într-o companie mare. Interacțiunea zilnică cu clienții i-a antrenat reflexele de comunicare, i-a îmbunătățit gestionarea timpului și i-a oferit repere clare despre cum funcționează fluxurile de lucru într-o organizație. Abilități precum empatia, ascultarea activă și claritatea mesajului au trecut din registrul „necesare la telefon” în „indispensabile la birou”.
Contextul familial a cântărit mult în decizia de a munci încă din facultate. Când resursele sunt limitate, fiecare oră lucrată capătă altă greutate, iar satisfacția primului salariu vine la pachet cu sentimentul de independență. Așa a ajuns să-și construiască treptat un program în care învățatul, munca și odihna se îmbinau cât de armonios se putea, chiar dacă, uneori, ritmul părea imposibil de susținut.
„M-am simțit pierdută” a fost, pentru Mirabela, mai mult decât o impresie de moment: a fost începutul unei etape în care a învățat să-și dea propriul tempo unei metropole care rareori încetinește. Din acest efort au răsărit lucruri concrete: experiență, stabilitate și un drum profesional deschis dintr-un rol de call-center către mediul corporatist.
Azi, povestea acelor prime luni de muncă rămâne un reper: amintește cât de mult pot cântări alegerile făcute la timp și cum, în fața orașului imens, îți poți găsi locul pas cu pas, între cursuri, ture și dimineți grăbite.
