Alianța pentru Unirea Românilor anunță o inițiativă legislativă cu miză socială: eliminarea impozitului pe clădiri pentru proprietarii care dețin o singură locuință. Deocamdată, măsura este un proiect de lege, ceea ce înseamnă că va trebui să parcurgă toate etapele din Parlament înainte de a putea fi aplicată. În esență, propunerea ar separa locuința de bază a familiei de proprietățile de investiții, schimbând felul în care este privită taxarea patrimoniului imobiliar al persoanelor fizice.
Ce prevede inițiativa: „Necesitate, nu lux”
Impozit zero pentru prima locuință: persoanele care au în proprietate un singur apartament sau o singură casă nu ar mai plăti taxa anuală datorată bugetului local. Măsura țintește căminul ca nevoie de bază, nu ca activ financiar.
Taxarea se menține de la a doua proprietate: cei care dețin mai multe imobile ar continua să achite impozitul pentru restul locuințelor, după regulile deja în vigoare. Astfel, diferența dintre necesitate și investiție ar rămâne clară.
Argumentul fiscal: inițiatorii susțin că statul trebuie să înceteze să trateze cetățeanul exclusiv ca pe o sursă de venituri fiscale și să ofere un „respiro” gospodăriilor într-un an marcat de inflație ridicată în 2026. Ideea centrală este ca povara taxelor pe locuința de bază să fie redusă în perioadele cu prețuri în creștere.
„Necesitate, nu lux”
Parte dintr-un pachet social: inițiativa privind prima locuință este cuplată cu alte propuneri orientate spre protecția veniturilor populației. Se vorbește despre indexarea automată a pensiilor și a alocațiilor pentru copii cu „rata reală a inflației”, pentru a evita erodarea puterii de cumpărare. În același spirit, pentru persoanele cu dizabilități ar fi vizate reduceri ale presiunii fiscale și măsuri suplimentare de sprijin. Critica formulată la adresa politicilor actuale este că drepturile sociale nu sunt corelate suficient cu evoluția prețurilor.
Impact și întrebări deschise
Efecte asupra bugetelor locale: impozitul pe clădiri reprezintă o componentă importantă a veniturilor primăriilor. Eliminarea taxei pentru proprietarii cu o singură locuință ar putea lăsa goluri în finanțarea investițiilor publice – de la infrastructură la școli – dacă nu se identifică mecanisme clare de compensare din alte surse.
Parcurs legislativ: fiind o inițiativă venită din opoziție, adoptarea depinde de susținerea majorității parlamentare. Urmează etapele standard: depunere, avize, dezbateri în comisii, vot în plen, eventuale modificări și, în final, promulgarea. Până atunci, rămâne statutul de proiect.
Definiția „primei locuințe”: aplicarea în practică cere criterii fără ambiguități, pentru a împiedica eventuale transferuri formale între membri ai aceleiași familii doar pentru a evita plata taxei. Clarificările privind domiciliul, coproprietatea sau situațiile de partaj ar fi esențiale pentru a limita abuzurile.
Corelarea cu dinamica economică: dacă pensiile și alocațiile ar fi legate de rata reală a inflației, ar crește presiunea pe cheltuielile publice, în timp ce relaxarea fiscală pentru prima casă ar reduce veniturile locale. Echilibrul dintre aceste două direcții – protecție socială și sustenabilitate bugetară – va fi punctul sensibil al dezbaterii.
Propunerea a fost anunțată în martie 2026 și urmează să fie discutată în comisiile parlamentare, unde vor fi analizate variantele de compensare pentru primării, precum și regulile tehnice pentru definirea primei locuințe. Inițiatorii mizează pe ideea că „impozit zero” pentru locuința de bază poate ușura bugetele familiale, în timp ce menținerea taxării pentru imobilele suplimentare ar păstra principiul contributivității pentru proprietățile cu destinație investițională.