Parlamentul a votat, la 1 aprilie 2026, o modificare legislativă prin care foștii soți pot păstra numele de căsătorie după divorț, indiferent dacă există sau nu acordul celuilalt. Măsura pune accent pe dreptul de a alege și pe continuitatea identității persoanei, astfel încât viața privată și cea profesională să nu fie afectate suplimentar de procedurile despărțirii.
Inițiativa a fost co-inițiată de deputații USR Pollyanna Hangan și Iulian Lorincz, alături de deputata PNL Alina Gorghiu, și a fost adoptată de plen în forma care confirmă explicit că păstrarea numelui dobândit în timpul căsătoriei se poate face fără acordul fostului partener. Practic, opțiunea rămâne la latitudinea persoanei care a purtat numele de căsătorie.
„Este o schimbare simplă, dar cu efect real: oamenii pot să-și organizeze viața profesională și personală fără complicații inutile, păstrând controlul asupra propriei identități. Această lege înseamnă mai mult decât acte și proceduri: fiecare persoană poate să-și regăsească liniștea și să-și reconstruiască viața după divorț în propriul ritm. Pentru părinți, pentru profesioniști, pentru oricine trece printr-o despărțire, puterea de a alege numele le oferă stabilitate și siguranță într-un moment care este deja dificil. Acum, fiecare persoană care are nevoie de această lege poate să-și exercite acest drept în mod liber și demn”, a declarat deputata USR Pollyanna Hangan.
Ce prevede noua regulă și pe cine ajută
Textul adoptat clarifică faptul că numele purtat în căsătorie poate fi menținut și după pronunțarea divorțului, la cererea expresă a persoanei interesate. Astfel, cei care au construit o carieră publică, academică sau medicală sub un anumit nume pot evita schimbările generate de revenirea forțată la numele anterior. În mod similar, părinții pot opta pentru a păstra același nume cu copiii minori, o alegere frecvent invocată din motive de coerență familială și pentru a preveni confuziile administrative.
Schimbarea reduce riscul de presiuni sau dispute post-divorț legate de identitatea unuia dintre foștii soți. Dacă până acum păstrarea numelui putea depinde de acordul celuilalt, noua regulă transferă decizia exclusiv persoanei vizate, consolidându-i controlul asupra propriului parcurs. Din perspectivă practică, se urmărește diminuarea drumurilor inutile la instituții și a timpului irosit cu solicitări formale care nu aduceau valoare reală.
Important, dreptul este opțional: fiecare alege fie păstrarea numelui dobândit în timpul căsătoriei, fie revenirea la numele purtat înaintea acesteia. În ambele situații, opțiunea trebuie exprimată clar la momentul potrivit în cadrul procedurilor legale, iar instituțiile vor opera mențiunea în actele de stare civilă și în documentele personale.
De ce era necesară modificarea
Potrivit inițiatorilor, obiectivul a fost eliminarea birocrației și a tensiunilor inutile într-un moment deja dificil. Argumentul central este acela că numele nu este doar o înșiruire de litere, ci un element esențial al identității sociale și profesionale. Prin urmare, decizia privind păstrarea lui trebuie să aparțină exclusiv persoanei în cauză, fără a depinde de voința altcuiva. În plus, măsura creează mai multă stabilitate pentru părinți și copii și reduce situațiile în care diferențele de nume provoacă neclarități în relația cu școala, medicul de familie sau alte autorități.
Pe termen scurt, cei care divorțează vor putea decide simplu și previzibil cum vor să fie identificați în acte și în viața de zi cu zi. Pentru mediul profesional, coerența numelui pe diplome, publicații, parafe sau contracte scade costurile de actualizare și riscul de erori. În plan personal, opțiunea de a păstra numele purtat ani la rând poate însemna mai puțină povară emoțională și o tranziție mai lină către o nouă etapă de viață.
Exemplele uzuale includ persoane cunoscute publicului, cadre universitare, medici, artiști sau antreprenori care semnează constant cu același nume; pentru ei, noua regulă consolidează un cadru previzibil. În același timp, oricine dorește să revină la numele anterior o poate face, alegerea fiind una personală și liberă, în acord cu nevoile fiecăruia.