A murit Gheorghe Tulică, unul dintre cei mai vechi și apreciați cameramani din Constanța. Cunoscut de colegi sub porecla Gyx, el s-a stins la vârsta de 67 de ani, după o luptă grea cu o boală necruțătoare. Vestea a adus tristețe în rândul jurnaliștilor, tehnicienilor și tuturor celor care i-au cunoscut munca din spatele obiectivului.
Dispariția lui Gheorghe Tulică
Potrivit apropiaților, Gyx a fost până în ultimele luni alături de oameni și de realitățile pe care le documenta cu discreție și rigoare. Retras din lumina reflectoarelor pe care le așeza pentru alții, Gheorghe Tulică a rămas fidel meseriei sale, pentru care a muncit zeci de ani. Prietenii îl descriu ca pe un profesionist calm, cu umor discret și cu o etică a muncii pe care o respecta fără excepție.
Departe de a căuta gloria personală, el a preferat mereu să lase imaginile să vorbească. A surprins conferințe, reportaje sociale, evenimente culturale și situații-limită, cu aceeași atenție la detaliu și cu aceeași grijă pentru oameni. În redacțiile din Constanța, numele lui era sinonim cu încrederea: când „filma Gyx”, povestea ajungea la telespectatori curată și completă.
„Camera lui s-a oprit prea devreme.”
Aceste cuvinte, rostite cu durere de cei care l-au iubit și respectat, surprind sentimentul comun al breaslei: plecarea lui a venit prea devreme pentru cineva care încă mai avea multe de arătat prin imagini. În fața suferinței, el a păstrat aceeași demnitate pe care o avea la filmări: niciodată ostentativ, mereu concentrat pe esențial.
Moștenirea profesională și amintirile colegilor
În redacții, în carul de reportaj sau la marginea unei mulțimi agitate, Gheorghe Tulică se remarca prin cadre stabile, mișcări sigure și prin felul în care își făcea loc fără să deranjeze. Pentru reporterii tineri, prezența lui era o formă de tutelă: îi ghida cu răbdare, le spunea când să tacă și să asculte, când să întrebe și să insiste. Acel stil pragmatic, dublat de o disciplină exemplară, a lăsat urme bune în munca multora.
Gyx știa că imaginea „ține minte” mai bine decât cuvintele. De aceea, repeta adesea – nu în vorbe, ci în gesturi – că unghiul corect, lumina potrivită și distanța justă față de subiect sunt forme de respect. Își verifica echipamentul cu minuțiozitate, își planifica traseul și nu lăsa nimic la voia întâmplării. Astfel, reportaj după reportaj, a construit o mărturie vizuală despre oameni și oraș, despre bucurii, drame și normalitatea de zi cu zi.
Puțini vorbesc despre efortul fizic și emoțional din spatele camerei: ore în picioare, vreme capricioasă, spații înguste, presiunea directului. Gyx a traversat toate aceste situații cu o liniște care dădea curaj echipei. Când lucrurile se complicau, el rămânea ancoră. Când timpul presa, avea deja soluția. Când mulțimea se agita, el găsea mereu locul din care povestea se înțelegea mai bine.
Astăzi, colegii își amintesc de Gheorghe Tulică nu doar pentru imagini, ci și pentru felul în care a „crescut” oameni în jurul lui: a împărțit experiență, a oferit sprijin și a arătat, prin exemplu, ce înseamnă profesionalism și decență în presă. Porecla Gyx a rămas semnătura sa, un nume scurt pentru un om care a spus povești lungi prin cadre bine alese.
În redacțiile din Constanța și în memoria celor care l-au cunoscut, rămâne nu doar un coleg, ci și o școală de meserie: un cameraman pentru care imaginea era limbaj, iar munca – o formă de respect față de public.
