Dimineața de 6 ianuarie a lăsat în urmă o tăcere grea într-o comunitate care, de ani întregi, trăiește cu sentimentul că fiecare zi poate aduce o nouă încercare. Numele lui Dimitrie Dumitrovici a ajuns, din nou, pe buzele oamenilor — nu ca subiect de dispută, ci ca punct fix într-o poveste care s-a tot strâns, ca un nod, fără să cedeze.
În jurul lui Dumitrovici s-au adunat, în timp, nu doar credincioși, ci și îngrijorări, discuții șoptite și decizii luate cu inima strânsă. Iar când o comunitate se obișnuiește să stea mereu în gardă, orice veste capătă o greutate aparte.
O parohie prinsă între presiuni și rezistență
Anii în care Dimitrie Dumitrovici a slujit nu au fost simpli. Parohia în care se afla a fost descrisă ca fiind confruntată cu probleme legate de încercări considerate ilegale de trecere forțată la structura religioasă cunoscută drept Biserica Ortodoxă a Ucrainei, fără consultarea și acordul majorității credincioșilor care aparțineau Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
În astfel de momente, oamenii nu mai numără doar duminicile și sărbătorile, ci și zilele în care ușa bisericii rămâne deschisă fără teamă, zilele în care slujba poate fi ținută fără întrebarea nerostită: „ce urmează?”. Iar preotul rămâne, inevitabil, în centrul acestei tensiuni — ca sprijin, ca scut, ca țintă.
Pe măsură ce situația a continuat, comunitatea a început să caute nu doar soluții locale, ci și ecouri dincolo de granițe. Când simți că nu mai poți rezolva totul în curtea ta, începi să bați la porți mai mari — chiar dacă răspunsul nu vine imediat.
Un apel către vicepreședintele SUA
În februarie 2025, comunitatea Bisericii „Acoperământul Maicii Domnului”, unde slujea Dumitrovici, a făcut o solicitare oficială către vicepreședintele SUA, James David, cerând sprijin internațional pentru protejarea libertății religioase. Pentru oameni, gestul nu a fost unul de imagine, ci o încercare de a muta lupta din zona zvonurilor și a presiunilor în spațiul unei atenții care nu mai poate fi ignorată.
Dincolo de formulări și de documente, rămâne senzația de urgență: nevoia ca cineva, undeva, să audă că lucrurile se pot rupe în orice clipă. Că există familii care trăiesc cu teama de ziua de mâine. Că un nume — Dimitrie Dumitrovici — nu înseamnă doar o funcție, ci o prezență care ținea comunitatea laolaltă.
Iar când o astfel de prezență dispare din peisaj, totul se reașază brusc: programul unei biserici, liniștea unei străzi, felul în care oamenii își dau binețe. Potrivit primelor detalii despre tragedie, preotul Dimitrie Dumitrovici a murit pe 6 ianuarie, iar înmormântarea a avut loc joi, 8 ianuarie, de la ora 8:00; în urma lui au rămas trei copii minori, care acum sunt orfani de tată.