Acidul uric: ce este si ce inseamna un nivel ridicat

Acidul uric este produsul final al degradării purinelor, componente ale acizilor nucleici. După formare, el trece în sânge, iar rinichii îl filtrează și îl elimină prin urină, astfel încât nivelul din circulație să rămână în limite normale. Când echilibrul dintre producție și eliminare se rupe, apar problemele.

Ce este acidul uric și cum este eliminat

În mod fiziologic, organismul metabolizează purinele provenite atât din celulele proprii, cât și din alimentație. Rezultatul este acidul uric, care ajunge în sânge (uricemie), apoi este filtrat de rinichi. Dacă filtrarea este deficitară sau producția crește, se instalează hiperuricemia, adică un nivel seric prea mare.

Când există prea mult acid uric, acesta poate cristaliza sub formă de urat monosodic. Microcristalele se depun la nivel articular și pot declanșa guta – o formă de artrită caracterizată prin durere bruscă, roșeață și inflamație, de obicei la articulația degetului mare de la picior. În paralel, încărcarea renală crescută favorizează apariția calculilor urinari (pietre la rinichi).

Producția crescută de acid uric poate apărea și când rata de distrugere a celulelor este mare (de exemplu, în unele forme de cancer sau în timpul unor terapii oncologice), ceea ce duce la eliberarea masivă a purinelor și, implicit, la creșterea uricemiei.

Există și situații inverse: hipouricemia (nivel scăzut) poate fi un indiciu de afecțiuni hepatice sau renale ori de sindrom Fanconi. Evaluarea medicală clarifică de ce valorile ies din intervalul de referință.

Valorile de referință ale acidului uric (mg/dl): femei 2,4–6,0; bărbați 3,4–7,0; copii 2,0–5,5. Interpretarea se face în context clinic și poate varia ușor în funcție de laborator.

Când și de ce se măsoară uricemia

Testarea este recomandată când apar dureri și tumefacții articulare sugestive pentru gută, la pacienții care urmează sau urmează să înceapă chimioterapie/radioterapie, pentru a monitoriza funcția renală după traumatisme sau în suspiciunea de litiază urinară. De asemenea, analiza ajută la diagnosticul bolilor renale și la urmărirea celor cu antecedente de gută sau pietre la rinichi.

Cum se recoltează: se aplică un garou pe braț pentru a evidenția vena, zona este curățată cu alcool, iar sângele este recoltat într-un tub special prin puncție venoasă. După retragerea acului, se comprimă zona cu tifon și se poate aplica un bandaj scurt timp.

Mulți oameni cu nivel crescut de acid uric nu au simptome, însă valori persistente peste limită pot crește riscul de atacuri de gută sau de calculi renali. Discuția cu medicul stabilește necesitatea tratamentului.

Cauze frecvente ale hiperuricemiei: diureticele, consumul exagerat de alcool, predispoziția ereditară, hipotiroidismul, tratamentele imunosupresoare, doze mari de niacină (vitamina B3), obezitatea, psoriazisul, insuficiența renală și sindromul de liză tumorală. Contribuie și o dietă bogată în purine – de pildă: organe (ficat), vânat, pești precum anșoa și sardine, sosuri și grăsimi rezultate la gătirea cărnii, fasole uscată, mazăre, ciuperci.

Un stil de viață echilibrat – hidratare adecvată, moderație la alcool, controlul greutății și alegeri alimentare chibzuite – poate ajuta la menținerea uricemiei în limite. Pentru interpretarea analizelor și recomandări personalizate, adresarea la medicul curant rămâne pasul corect.