Deși pot provoca mâncărimi supărătoare și pot tulbura ritmul zilnic, alergiile și scabia nu au aceeași cauză și nu se tratează la fel. Înțelegerea diferențelor dintre ele te ajută să alegi rapid pașii corecți și să eviți complicațiile inutile.
Ce este scabia și de ce nu ține de „curățenie”
Scabia (escabioza) este o infestație cutanată produsă de un acarian microscopic, Sarcoptes scabiei, care sapă galerii la nivelul stratului superficial al pielii. Ideea că boala apare din lipsă de igienă este greșită: poate afecta pe oricine, indiferent de rutină sau stil de viață.
Un semn tipic este pruritul intens</strong), mai accentuat noaptea. Căldura corpului, mediul din pat și absența distragerilor fac ca senzația de mâncărime să fie percepută mai acut. Femela acarianului sapă șanțuri fine și depune ouă și reziduuri; tocmai răspunsul imun al pielii la aceste materiale determină mâncărimea caracteristică, nu „mişcarea” în sine a parazitului.
Transmiterea se face în principal prin contact direct, strâns și prelungit cu o persoană infestată: dormit în același pat, îmbrățișări frecvente sau conviețuire în spații aglomerate. Mai rar, contagiozitatea este posibilă și prin textile contaminate (haine, prosoape, lenjerie de pat) folosite imediat după o persoană cu scabie.
Când într-o locuință apare un caz confirmat, nu este suficient tratamentul „doar pentru cel care se scarpină”. De obicei, medicii recomandă ca toți contactii apropiați să urmeze indicațiile în același timp, altfel acarianul poate continua să circule între membri.
Alergie vs. scabie: ce le diferențiază
O alergie cutanată poate fi declanșată de diverși factori: iritanți de contact, alimente, cosmetice sau particule din mediu. Și ea poate da prurit, dar nu implică paraziți; este o reacție imună la o substanță percepută drept agresor. De aceea, conduita și tratamentele sunt diferite față de o infestație cu acarian.
În alergii, terapia urmărește identificarea și evitarea alergenului, folosirea emolientelor și a medicației antipuriginose sau antiinflamatoare recomandate de medic. În scabie, abordarea vizează eliminarea parazitului cu medicamente topice sau administrate sistemic, conform prescripției. Automedicația nu este indicată – doar un profesionist poate confirma diagnosticul (de exemplu, prin examinarea clinică a șanțurilor și distribuției leziunilor) și poate stabili tratamentul.
Pe lângă tratamentul propriu-zis, sunt utile măsuri care reduc riscul de reinfestare: spălarea la temperatură înaltă a lenjeriei și prosoapelor folosite recent, aerisirea și igienizarea spațiilor comune, evitarea împrumutului de haine și obiecte personale până la dispariția riscului de transmitere.
Un indiciu practic pentru diferențiere: în scabie, leziunile și pruritul sunt frecvente în spațiile interdigitale ale mâinilor, la încheieturi, coate, axile, linia taliei și pe organele genitale; la sugari, pot apărea pe tălpi și scalp. În alergii, distribuția este mai variabilă și depinde de contactul cu alergenul (de pildă, zonele atinse de un cosmetic sau de o plantă), iar lipsa șanțurilor fine subțiri poate orienta diagnosticul.
Aplicarea corectă a tratamentului pentru scabie presupune respectarea intervalului și duratei indicate (de obicei, repetarea la un anumit număr de zile), precum și tratarea simultană a persoanelor din aceeași gospodărie. În cazul alergiilor, jurnalul de expuneri, testele recomandate și ajustarea rutinei (detergenți hipoalergenici, cosmetice simple) pot scurta semnificativ episoadele de disconfort.
În viața de zi cu zi, observarea atentă a semnelor precum pruritul nocturn, prezența șanțurilor fine, localizarea leziunilor și istoricul de expuneri oferă repere utile pentru a distinge între alergie și scabie, facilitând alegerea drumului corect către evaluare și tratament.