După un mariaj care a depășit pragul de 15 ani, Andreea Ibacka vorbește deschis despre viața de familie trăită alături de Cabral. Vedeta spune fără ocolişuri că nu totul este roz, însă a învățat să se bucure de drum, cu suișuri și coborâșuri, exact așa cum vin ele.
Cuplul este adesea perceput drept un exemplu de stabilitate în showbiz, dar actrița subliniază că în spatele imaginii publice se află muncă, răbdare și dialog constant. Fără rețete magice, cei doi se sprijină reciproc și își asumă că în orice relație apar provocări.
Andreea Ibacka, despre momentele grele din cuplu
Andreea nu idealizează relația: când programul se aglomerează și presiunea cotidiană apasă, apar tensiuni. Important, spune ea, este revenir ea la echilibru și reajustarea așteptărilor. Între doi parteneri activi profesional și implicați acasă, mai și „scârțâie” uneori, dar comunicarea rămâne busola.
„Nu avem un secret. Suntem un cuplu absolut obișnuit, cu bune și cu rele, și avem și noi momente când ne e greu, când ne prinde viața din urmă, știi cum e, și suntem copleșiți de atâtea sarcini și îndatoriri. Uneori nu ies lucrurile așa cum vrei, uneori suntem în competiție, ca orice cuplu, că tu ai făcut mai multe, dar eu mai puține, dar ale mele contează mai nu știu cum. Îi mulțumesc lui Dumnezeu și lui că reușim până la urmă să ne recalibrăm și să le așezăm așa pe toate, imperfecte cum sunt, la noi și în orice altă familie. Deci nu, n-avem un secret. Dar teoria o știm cu toții, că avem nevoie de momente de cuplu, că se întâmplă, dar se întâmplă rar recunosc.”
Mesajul ei e limpede: într-o relație reală, apar comparații și mici orgolii — acea „competiție” de cuplu pe care o recunoaște cu onestitate. Când se adună sarcini, planuri și responsabilități, se impune o „recalibrare” la care contribuie amândoi, pentru a-și reașeza prioritățile în ritmul familiei.
Educația copiilor: decizii și echipă
În privința celor doi copii, Namiko și Tiago, strategiile se construiesc la comun. Cei doi părinți își împart rolurile în funcție de cine are experiență mai mare pe un subiect sau altul: sport, școală, timp liber. Când opiniile diferă, se merge pe mâna celui mai „tehnic” în domeniu, astfel încât copilul să primească un răspuns coerent.
„Da, se întâmplă și asta. Depinde cine are expertiză mai mare pe domeniul respectiv. Să zicem că la sport merg pe mâna lui, la școală, în general, mă implic eu mai mult, și atunci merg pe mâna mea. Deci cedăm cu rândul și, din fericire, nu sunt atât de divergente opiniile noastre și nici copiii noștri nu ne dau atât de multe motive să ne îngrijorăm, pentru că sunt conștiincioși. Cel puțin Namiko, care are șapte ani și este deja la școală, e foarte muncitoare și de multe ori trebuie să o temperăm noi, să o mai tragem un pic înapoi, să și copilărească, pentru că e conștiincioasă. Lucrurile astea ușurează foarte mult munca noastră de părinți.”
Descrierea Andreei conturează portretul unei familii care funcționează pe încredere și consultare. Namiko, aflată acum în clasa primară, e conștiincioasă și adesea prea dornică de a performa, motiv pentru care părinții o învață să-și dozeze efortul și să rămână, totuși, copil. Iar fratele ei, Tiago, completează tabloul unei case în care energia micuților impune ritmul zilelor.
Fără a idealiza sau dramatiza, Andreea Ibacka arată că viața de cuplu și de părinte se învață mereu „din mers”: ascultare, ajustare și sprijin reciproc. În lipsa unui „secret”, rămân lucrurile simple — timp împreună, muncă în echipă și atenție la nevoile celor mici, într-o familie în care autenticitatea contează mai mult decât perfecțiunea.