Durere fără margini într-o familie lovită de pierderi succesive. Andreea, sora afaceristului care a murit în accidentul rutier petrecut la Ciortești, a făcut public pe Facebook un mesaj tulburător despre trauma prin care trece. Tânăra spune că, la doar patru luni după decesul mamei, și-a condus pe ultimul drum fratele, cumnata și nepoțica, iar suferința ei a stârnit mii de reacții și comentarii.
Mărturia Andreei: „Nu am cunoscut o durere mai mare pe pământ”
Povestea ei, redată deschis și fără ocolișuri, vorbește despre un doliu care pare fără sfârșit. În rândurile de mai jos, Andreea își lasă inima la vedere și descrie minutele, orele și zilele care au urmat tragediilor din familie. Într-un registru necosmetizat, ea respinge clișeele de încurajare și spune că nimic nu mai poate aduce bucurie atunci când știe unde se află cei dragi.
„Când mi-am pierdut mama,am suferit foarte foarte mult,îmi pierdusem ființa care mi-a dat viață, și știm ca noi copii suntem direct legați de mamele noastre,și mi-a venit greu deși am 30’si ceva de ani, sufeream ca un copil mic ca nu mai am cui spune “mama”, ca nu mai am mana mângâietoare asupra mea, ca baza mea morală a dispărut la cer după o luptă grea cu cancerul hepatic! Trecuse 4 luni de chin pentru mine și fratele meu, și primesc un telefon marțea trecută ca și-au pierdut viața toți 3 în accident la Iași… fratele, cumnata și fetița lor! Vreau să vă zic ca nu am cunoscut o durere mai mare și mai grea, ca aceasta pe pământ,și ca inima mea s-a rupt bucăți și simt ca nici nu mor nici nu trăiesc! Nu sunt în depresie, nu am luat pastile, sunt un om încercat de viață, trăiesc durerea liber așa cum mi-a dat-o Dumenzeu, și am primit mii de mesaje prin care oamenii mă asemenau lui Iov din biblie care la rândul lui și-a pierdut toată familia într-o noapte și nu a cârtit la fel ca mine! Nimeni nu știe prin ce chin trec, și de asemenea vă rog să nu mai spuneți ca o să treacă, trăiește-ți viața sau bucură-te de tot ce ai, când îmi știu fratele si cumnata unde sunt, nimic nu mă mai bucură! Am vrut să fie bine dar bine nu a mai fost….mai bine muream eu cu mașina aia când am fost la Suceava înaintea lor, și trăiau ei ca aveau de ce și aveau viitorul în față cu o fetiță tare frumoasă, Ilinca💔! Fratele a fost tot ce am avut mai bun pe lumea asta, iar când cineva îi pronunța numele plâng instant când știu ce suflet avea și cum era de blând și iubitor!”
Cuvintele de mai sus îi aparțin Andreei și au fost scrise pe rețelele sociale, unde mulți i-au trimis mesaje de sprijin. Ea evocă legătura cu fratele și amintește, cu un nod în gât, de Ilinca, nepoțica „tare frumoasă”.
Detalii despre accidentul de la Ciortești
Tragedia s-a produs pe 10 februarie 2026, pe DN24, în afara localității Ciortești, județul Iași. Sorin Iacob se afla la volanul unui Audi A8, alături de soția sa, Diana. Potrivit informațiilor inițiale, cuplul se îndrepta la un control medical, întrucât femeia era însărcinată.
Într-o curbă, autoturismul condus de Sorin Iacob ar fi pătruns pe contrasens, unde s-a izbit frontal de un Mercedes la volanul căruia se afla, conform relatărilor, patronul companiei Vascar din Vaslui. Impactul a fost devastator, iar urmările, ireparabile pentru familia tânărului afacerist.
Mesajul Andreei, scris cu o luciditate dureroasă, a fost preluat de numeroși utilizatori, adunând mii de reacții și comentarii. În postare, ea le cere celor din jur să nu-i minimizeze suferința cu formule de tipul „o să treacă”, pentru că pierderea fratelui, a cumnatei și a nepoțicii a lăsat un gol pe care spune că nu-l poate umple nimic.
În paralel, apropiații au rememorat felul blând și iubitor al lui Sorin, așa cum îl descrie și sora lui în rândurile sale. Numele Ilincăi revine ca un ecou sfâșietor, semn că, dincolo de statistici și rapoarte de trafic, în spatele fiecărei coliziuni se află destine frânte și familii care încearcă să meargă mai departe.
Reacțiile celor care au citit mesajul arată o comunitate unită în jurul unei drame, cu zeci și sute de cuvinte de compasiune lăsate în secțiunea de comentarii. Pentru Andreea, aceste semne de sprijin sunt, deocamdată, doar martorii unei ierni grele, trăite cu gândul la cei plecați.
