În România, anumite antibiotice și antifungice pot fi eliberate fără rețetă, însă doar în regim limitat: o cantitate care acoperă cel mult 48 de ore de tratament, conform Ordinului nr. 183/2024 al Ministerului Sănătății. Măsura este gândită pentru a reduce automedicația și a limita apariția rezistenței bacteriene, dar în practică pacienții întâmpină uneori neclarități la ghișeu – de la refuzuri până la solicitări diferite de documente – ceea ce poate duce la deplasări inutile către camerele de gardă.
Cum funcționează «doza de urgență»
Fiecare pacient poate primi o singură «doză de urgență» pentru fiecare antibiotic eligibil, după ce semnează o declarație pe proprie răspundere prin care confirmă că nu a ridicat același medicament din altă farmacie. Pentru copii, farmaciile eliberează întotdeauna cea mai mică formă de ambalaj disponibilă, corespunzătoare necesarului pe 48 de ore.
Între medicamentele ce pot fi oferite în acest regim se află, de pildă, Amoxicilină, Ampicilină, Doxicilină și Oxacilină. Acest mecanism permite inițierea rapidă a tratamentului atunci când accesul la un medic este dificil sau întârziat.
„Farmaciștii pot elibera medicamente din categoria antibioticelor și antifungicelor de uz sistemic, marcate cu «*» în anexa nr. 1, fără prescripție medicală, în cantitatea necesară pentru 48 de ore, respectând modul de administrare prevăzut în rezumatul caracteristicilor produsului”, se arată în Ordinul 183/2024.
Ce trebuie să știe pacienții și farmaciile
Eliberarea acestor medicamente se face exclusiv în baza ghidului de bune practici farmaceutice, cu respectarea strictă a dozelor și instrucțiunilor din RCP. Cantitatea furnizată acoperă maximum 48 de ore, iar consilierea pacientului rămâne obligatorie.
Farmaciile au obligația unei raportări zilnice a eliberărilor în sistemul electronic al Serviciului de Telecomunicații Speciale (STS) și dispun de 60 de zile pentru a-și adapta aplicațiile informatice la noile cerințe.
Datele care se consemnează includ elemente esențiale pentru trasabilitate și siguranță:
– Informații despre pacient: CNP, nume, vârstă sau date de identificare pentru cetățenii străini.
– Date despre medicament: denumirea comercială/INN, concentrația, forma farmaceutică, cantitatea eliberată și modul de administrare.
– Identificarea farmacistului: numele, semnătura și data eliberării.
– Indicația clinică: diagnosticul sau starea pentru care se acordă doza de urgență.
Prin această arhitectură, autoritățile încearcă să echilibreze accesul rapid la tratament cu un control ferm al antibioticelor, reducând riscul de utilizare neadecvată și protejând eficiența terapiilor pe termen lung. Reușita depinde de responsabilitatea farmaciștilor și de respectarea regulilor de către pacienți.
În practică, solicitarea la farmacie presupune identificarea pacientului, explicarea simptomelor relevante, semnarea declarației pe proprie răspundere, primirea medicamentului în cantitatea permisă și a prospectului, precum și notarea corectă a administrării pentru intervalul acoperit; pentru copii, se alege automat cel mai mic ambalaj disponibil.
