„Doza de urgență” le permite unor pacienți să înceapă tratamentul cu anumite antibiotice și antifungice direct din farmacie, fără rețetă, dar numai pentru o perioadă scurtă și în condiții clar stabilite. Măsura este prevăzută de Ordinul nr. 183/2024 și urmărește atât accesul rapid la terapie, cât și limitarea automedicației și a fenomenului de rezistență bacteriană.
Ce presupune „doza de urgență”
Conceptul se aplică exclusiv medicamentelor antibacteriene și antifungice de uz sistemic care figurează în anexe speciale. Pacientul poate primi o cantitate suficientă pentru cel mult 48 de ore, iar pentru fiecare denumire comercială eligibilă se acordă o singură „doză de urgență”. În farmacie, persoana completează o declarație pe proprie răspundere privind faptul că nu a ridicat același tratament din altă unitate în același interval.
În cazul copiilor, se eliberează de regulă cea mai mică formă de ambalaj disponibilă, astfel încât cantitatea să corespundă celor 48 de ore de terapie. Dintre substanțele întâlnite frecvent pe această listă pot face parte, cu titlu de exemplu, amoxicilina, ampicilina, doxiciclina sau oxacilina – doar în condițiile stabilite de reglementare și de rezumatul caracteristicilor produsului.
„Farmaciștii pot elibera medicamente din categoria antibioticelor și antifungicelor de uz sistemic, marcate cu «*» în anexa nr. 1, fără prescripție medicală”.
În practică, „doza de urgență” funcționează ca o plasă de siguranță pentru situațiile în care accesul la medic este dificil sau întârziat, permițând inițierea tratamentului sub îndrumarea farmacistului, până la consultul medical propriu-zis. Este, însă, o facilitate temporară, nu un substitut pentru vizita la medic.
Obligațiile farmaciilor și câteva clarificări
Farmaciile trebuie să respecte ghidurile de bună practică și modul de administrare menționat în documentația fiecărui produs. În plus, ele au obligația de raportare zilnică a eliberărilor în regim de urgență prin sistemul electronic al Serviciului de Telecomunicații Speciale (STS). Unitățile farmaceutice au un termen de 60 de zile pentru a-și actualiza programele informatice astfel încât raportarea să fie automată și completă.
În raportările transmise intră: datele de identificare ale pacientului (precum CNP, nume și vârstă, iar pentru cetățenii străini, date echivalente), informațiile esențiale despre medicament (denumire, concentrație, formă farmaceutică, cantitate, mod de administrare) și detalii privind farmacistul (nume, semnătură, data eliberării), alături de mențiuni privind diagnosticul sau starea pentru care se acordă „doza de urgență”.
De reținut pentru pacienți: „doza de urgență” înseamnă acces rapid la tratament pentru 48 de ore, nu o cură completă. Farmacistul verifică eligibilitatea, explică modul de administrare și consemnează eliberarea în sistem. Pentru continuarea tratamentului, este necesar consultul medical și, după caz, o prescripție.
Deși regulile sunt clare, în practică pot apărea neclarități la ghișeu: unii farmacişti pot solicita lămuriri suplimentare, iar unii pacienți se așteaptă la eliberarea oricărui antibiotic fără limitări. Cadrul legal nu permite asemenea derogări. Abuzul și întreruperea prematură a terapiei rămân riscuri majore, atât pentru eficiența tratamentului, cât și pentru comunitate.
Înainte de a solicita „doza de urgență”, e util să precizați istoricul recent de tratamente și eventualele alergii, iar pentru copii să menționați greutatea și vârsta. Aceste detalii îl ajută pe farmacist să recomande forma și cantitatea adecvată pentru intervalul de 48 de ore și să noteze corect datele ce trebuie raportate în sistemul STS.