În ultimele zile, discuția despre alocațiile copiilor a revenit brusc în prim-plan, iar motivul e simplu: 1 ianuarie 2026 nu mai pare o dată “de calendar”, ci un prag de care depind bugete reale, cumpărături reale și facturi care nu mai așteaptă.
În mijlocul acestui zgomot, un nume a fost rostit constant: Florin Manole. Nu pentru promisiuni spectaculoase, ci pentru că a intrat direct în subiectul pe care părinții îl simt cel mai greu: dacă banii rămân la fel sau dacă urmează o ajustare care să țină pasul cu prețurile.
Dincolo de titluri, miza este una singură: puterea de cumpărare. Când coșul minim urcă, orice sumă fixă începe să arate mai mică de la o lună la alta. Iar aici apare tensiunea: un mesaj public care vorbește despre continuarea sprijinului și un cadru legislativ care, în astfel de ani, poate fixa lucrurile în loc.
Ce a spus ministrul Florin Manole și de ce contează fiecare formulare
Ministrul Muncii a transmis că, în acest moment, nu există o decizie care să vizeze blocarea alocațiilor. A fost o intervenție menită să oprească scenariile care circulau intens și care au alimentat îngrijorarea părinților.
„Eu nu ştiu să fi avut loc în guvern, în coaliţie, vreo discuţie şi vreo decizie în legătură cu îngheţarea alocaţiei”
Mai important însă decât negarea “înghețării” este direcția în care împinge discuția: indexarea cu rata inflației. Cu alte cuvinte, ideea de bază este ca sumele să fie actualizate astfel încât scumpirile să nu “muște” din ajutorul destinat copiilor.
Manole a pus accent și pe realitatea socială pe care cifrele o repetă an de an: prea mulți copii trăiesc în zone de vulnerabilitate, iar inflația lovește exact acolo unde orice leu contează.
„Este un subiect pe care eu îl susţin cu atât mai mult cu cât avem în toate cifrele statistice sărăcie în rândul copiilor din România, un procent extrem de mare, din păcate. Avem tot felul de creşteri de preţuri, inflaţie, asta se simte şi pentru un copil”
Apoi a punctat rolul acestor bani în gospodăriile cele mai expuse, unde alocația nu e “extra”, ci parte din strictul necesar.
„Alocaţiile sunt o măsură importantă pentru sprijinul bugetelor celor mai nevoiaşe dintre familii”
Iar când a venit vorba despre momentul la care s-ar putea aplica o astfel de actualizare, ministrul a indicat reperul pe care îl urmăresc toți părinții: începutul de an.
„Eu nu văd de ce nu am continua să sprijinim acolo”
Unde se rupe filmul: între intenția politică și litera din actele bugetare
Aici apare nuanța care schimbă tot: în ultimii ani, alocațiile au fost prinse în mecanisme bugetare care, la nevoie, au putut suspenda creșteri anunțate sau au putut “îngheța” valori pentru perioade întregi. În 2025, o astfel de abordare a existat deja, iar de aici vine și suspiciunea că același tipar ar putea continua.
Din această cauză, pentru părinți nu e suficientă doar o declarație de intenție. Ei caută formularea exactă din actele care guvernează plățile: ce se menține, ce se indexează, ce se amână și în ce condiții se poate schimba totul peste noapte.
De aceea, discuția despre 2026 a devenit atât de sensibilă: nu este doar despre “se vrea” sau “se susține”, ci despre cum arată, negru pe alb, mecanismul care poate permite sau bloca indexarea.
În cifre, dacă nu intervine o modificare care să permită indexarea anunțată ca direcție de lucru, alocațiile rămân la nivelul actual: 719 lei/lună pentru copiii până la 2 ani (respectiv până la 3 ani în cazul copilului cu handicap), 292 lei/lună pentru copiii între 2 și 18 ani (și pentru tinerii de peste 18 ani care urmează cursuri liceale sau profesionale), iar pentru copiii cu handicap între 3 și 18 ani cuantumul este tot de 719 lei/lună, cu aplicare de la 1 ianuarie 2026.