Florin Piersic, una dintre figurile emblematice ale scenei românești, rămâne un reper pentru publicul care l-a urmărit timp de 66 de ani în teatru și film. În pofida unei cariere vaste și a rolurilor care au intrat în memoria colectivă, actorul primește o pensie considerată modestă: 2. 000 de lei lunar, la care se adaugă o indemnizație de merit.
Carieră și roluri marcante
De-a lungul anilor, Piersic a jucat în producții care au definit epoci și au format generații de cinefili. Printre titlurile sale celebre se numără “Ciulinii Bărăganului”, “Răscoala”, “Columna”, “Mihai Viteazul”, “Pintea” (1976), precum și serialele de aventuri “Drumul oaselor” și “Trandafirul galben”. Aceste apariții au consolidat imaginea sa de actor de prim rang, capabil să susțină roluri principale memorabile.
În planul recunoașterii publice, impactul acestor filme a rămas puternic, însă recompensele materiale nu au ținut întotdeauna pasul cu popularitatea. Actorul însuși a vorbit, cu sinceritate, despre felul în care erau plătiți artiștii în acele vremuri.
“N-am avut [bani], aici e chestia. Noi eram la film, filmul se dădea după ce se petrecea cel puțin un sfert din filmări, îți dădeau un avans din contract.
Contractul era de 40. 000 de lei pentru un rol principal. 40. 000 de lei din care 20.000, nu e glumă, ce vă spun pot confirma și colegii care mai sunt de vârsta mea. Jumătate era impozitul pe care-l plăteai statului”.
Pensia actorului și diferențele care dor
Pentru contribuția sa la cultura română, Piersic încasează lunar 2. 000 de lei pensie, plus o indemnizație de merit din partea Uniunii Teatrale din România în valoare de 2. 700 de lei. Sumele, deși un sprijin, par reduse raportat la dimensiunea unei cariere atât de bogate.
În zona comparațiilor, numele lui Ion Țiriac apare frecvent. Fostul sportiv și om de afaceri primește o pensie de 12. 000 de lei de la stat și a depus, constant, din 1999, sume într-un cont care ar fi ajuns la aproximativ 700.000 de euro. Pe lângă parcursul său sportiv, Țiriac a activat 20 de ani în cadrul Ministerului de Interne, ieșind la pensie cu gradul de colonel.
Despre componenta filantropică, familia Țiriac a menținut de-a lungul timpului un profil discret, însă proiectele susținute sunt numeroase și diverse, de la sprijin pentru copii și vârstnici la investiții în infrastructură sportivă și cauze medicale.
“donează anual, de peste 20 de ani, sume colosale către căminele de copii, azile de bătrâni, ajutoare pentru sportivi, şcoli, grădiniţe, spitale, plantat milioane de copaci, biserici, maşini, avioane, campusuri sportive şi evenimente neaşteptate de dure (inundaţii, focare, cutremure etc).”
“cel puţin 25% din profitul nostru, după ce plătim toate taxele, merge către caritate sau ajutoare și așa va fi cât trăiește Fundația.”
“Echipa noastră lucrează de la dimineața până seara. Și să vă spun ceva: este cea mai mare realizare a noastră”.
Diferențele dintre pensiile și veniturile unor personalități aduc din nou în discuție modul în care sunt valorizate profesiile din spațiul cultural față de cele din sport sau administrație. Pensia unui artist cu o viață întreagă dedicată scenei și ecranului, comparată cu veniturile unui campion devenit antreprenor, alimentează un dialog public care revine recurent.
În spațiul public, tema recompensării artiștilor și a sprijinului pentru cultură reapare periodic, întărită de mărturii precum cele ale lui Florin Piersic și de comparațiile cu alte domenii, unde traseele profesionale și resursele sunt radical diferite.