În fiecare gospodărie există obiecte electronice mărunte pe care, din reflex, le aruncăm atunci când se strică sau devin inutile. Puțini știu însă că unele dintre aceste dispozitive – cântărind aproximativ 25 de grame – ascund urme de aur de 22 de karate. Fenomenul nu este izolat: componente din telefoane, plăci de bază ori alte aparate conțin metale prețioase, iar când ajung la gunoi pierdem atât resurse, cât și bani.
De ce aruncăm valoare la gunoi
Deșeurile electronice au devenit o problemă globală, iar odată cu ele se irosesc metale rare extrase cu costuri mari din natură. În spatele acestor mici aparate uitate în sertare se află o valoare reală. Chiar dacă „comoara” nu este vizibilă, multe circuite și contacte includ cantități infime de aur cu puritate înaltă. Multiplicate la scara milioanelor de dispozitive aruncate anual, pierderile sunt considerabile – iar poluarea rezultată din depozitarea lor nu este de neglijat.
O veste bună vine din zona cercetării: o echipă de la ETH Zurich a propus o metodă care îmbină simplitatea cu eficiența. Soluția lor valorifică un produs secundar al industriei lactatelor – zerul – pentru a recupera metalele prețioase din amestecurile rezultate la tratarea deșeurilor electronice.
Cum funcționează metoda cu zer
Procesul are ca punct de plecare proteinele din zer, transformate la temperaturi ridicate, în mediu acid, într-o suspensie de nanofibre. Uscate, aceste nanofibre devin un „burete” care atrage ionii de aur din soluția obținută după topirea și dizolvarea componentelor metalice. Ulterior, materialul saturat este încălzit, iar aurul colectat se regrupează în fulgi sau mici pepite.
Dincolo de ingeniozitate, avantajele sunt clare: metoda folosește puține substanțe agresive, este prietenă cu mediul și promite costuri mai reduse față de tehnicile convenționale de extracție. În testele raportate, din circa 20 de plăci de bază vechi s-au putut obține în jur de 450 mg de aur – o cantitate modestă, dar care dovedește fezabilitatea tehnologiei. Și raportul economic este remarcabil: pentru fiecare dolar investit în proces, recuperarea poate ajunge, în scenarii favorabile, la aproximativ 50 de dolari în aur.
Pe lângă câștigul financiar, efectul de mediu poate fi semnificativ: dacă asemenea soluții ar fi adoptate pe scară largă, am reduce presiunea asupra minelor tradiționale – cu impact pozitiv asupra ecosistemelor – și am transforma o parte din „gunoi” într-o resursă reutilizabilă. Asta înseamnă mai puține materiale aruncate și mai multă valoare recuperată din aparatele pe care le considerăm „fără folos”.
Important este și mesajul pentru consumatori: deși nu are sens să încercăm acasă astfel de procedee, gesturi simple – predarea dispozitivelor uzate la centre de colectare, sortarea corectă a componentelor, interesul pentru reciclare – pot face diferența. Iar data viitoare când un mic aparat ajunge inutil, merită să ne gândim că poate conține urme de aur de 22 de karate, iar locul lui nu este la coș, ci în circuitul corect de valorificare.