O tragedie petrecută în județul Timiș a reaprins, la finalul lunii ianuarie 2026, discuția despre răspunderea penală a minorilor. Mii de oameni au semnat o petiție denumită „Legea Mario”, cerând schimbări în modul în care legea tratează faptele grave comise de copii. În timp ce emoția publică este puternică, cadrul legal în vigoare continuă să funcționeze după reguli clare și diferențiate pe vârste.
Cum funcționează, în prezent, răspunderea penală a minorilor
În România, copiii sub o anumită vârstă nu pot fi trași la răspundere penală, iar pentru adolescenți se aplică un regim special. Iată, pe scurt, reperele esențiale:
• Sub 14 ani: minorii nu răspund penal, indiferent de gravitatea faptei. Legea îi consideră lipsiți de discernământ penal. În asemenea situații, intervin măsuri de protecție socială – consiliere, supraveghere și, la nevoie, plasament în grija autorităților competente.
• Între 14 și 16 ani: răspunderea penală apare numai dacă se stabilește, prin expertiză medico-legală psihiatrică, că minorul a acționat cu discernământ. Evaluarea este dispusă de procuror sau instanță și clarifică dacă adolescentul a înțeles consecințele faptelor sale.
• De la 16 ani în sus: adolescenții răspund penal, dar nu identic cu adulții. Se aplică un regim sancționator orientat spre reeducare, axat pe măsuri educative mai degrabă decât pe pedepse clasice. Printre acestea: stagiul de formare civică, măsuri de supraveghere sau consemnarea la sfârșit de săptămână. În situații deosebit de grave, se poate dispune internarea într-un centru educativ sau într-un centru de detenție pentru minori, instituții cu reguli diferite față de penitenciarele pentru adulți.
Acesta este cadrul în vigoare la data de 24 ianuarie 2026 și reprezintă echilibrul actual între protecția copilului și nevoia de responsabilizare pentru faptele comise.
Ce este „Legea Mario” și ce schimbări își doresc susținătorii
Denumirea „Legea Mario” provine din mobilizarea publică generată de un caz care a șocat opinia publică. Semnatarii petiției consideră că regulile existente sunt prea permisive pentru realitățile de astăzi și cer, între altele, scăderea pragului de vârstă de la care un minor poate fi tras la răspundere penală pentru fapte extrem de grave, precum omorul.
Argumentele invocate de susținători sunt, în principal, două: pe de o parte, ideea că lipsa unor consecințe ferme ar alimenta violența în rândul tinerilor; pe de altă parte, dorința de a transmite un semnal social clar că faptele cu violență au urmări serioase, indiferent de vârstă. În contrapondere, numeroși specialiști în drept și psihologie atrag atenția că vârsta și dezvoltarea emoțională a copiilor trebuie să rămână criterii centrale, iar accentul ar trebui pus pe prevenție, intervenție timpurie și programe de recuperare, nu pe pedepse mai dure.
Orice modificare reală a regulilor din Codul penal presupune un proces legislativ în mai multe etape: inițiativă, avize, dezbatere parlamentară și vot. Până când un asemenea demers va fi formulat și parcurs, legislația rămâne neschimbată, iar instrumentele folosite de sistem sunt cele menționate mai sus – cu accent pe reeducare și protecția minorilor.
Discuția din jurul „Legii Mario” arată o societate care își caută răspunsuri între nevoia de siguranță și responsabilitatea față de copil. Indiferent de direcția pe care o va alege legiuitorul, dezbaterea publică deschisă poate ajuta la conturarea unor soluții mai bune pentru victime, familii și comunitate.