Ajutorul financiar între membri ai aceleiași familii este frecvent și, în multe situații, firesc. Dar când banii circulă fără documente clare, ANAF poate interpreta aceste sume drept „venituri nedeclarate”, cu posibile consecințe: impozite suplimentare, penalități și dobânzi pentru întârziere. Acest risc crește atunci când discutăm despre avansuri la locuințe sau despre împrumuturi între rude lăsate „la înțelegere”.
Cum vede ANAF transferurile între rude
În ultimii ani, verificările asupra fluxurilor de bani dintre persoane fizice au devenit mai atente. Inspectorii urmăresc mai ales transferurile repetate ori sumele considerabile care nu au explicații solide. Lipsa unei descrieri la ordinul de plată, tranzacțiile în numerar fără acte, precum și un stil de viață ce nu se potrivește cu veniturile declarate pot ridica semne de întrebare. Pentru autoritate contează traseul banilor, nu gradul de rudenie.
Cadrul legal permite compararea veniturilor raportate cu evoluția patrimoniului. Instrumentele din Codul de procedură fiscală sunt folosite pentru a identifica discrepanțele, iar instituțiile de credit, prin regulile de prevenire a spălării banilor, pot semnala tranzacții suspecte, ceea ce deschide calea unui control.
Relația de rudenie nu înlocuiește dovada provenienței banilor. Fiscul urmărește drumul banilor, nu arborele genealogic.
Practic, un șir de transferuri fără explicații, un depozit consistent provenit din cash sau o sumă mare virată brusc, urmată de o achiziție importantă, pot fi reclasificate ca venituri impozabile dacă nu există justificări solide și documente. De aceea este util ca fiecare plată între rude să aibă o eticheta explicită și o acoperire scriptică minimală.
Împrumut sau donație: cum documentezi corect
Din punct de vedere juridic, un împrumut implică restituirea sumei. Chiar și între părinți și copii, este recomandat un document simplu, semnat de ambele părți: suma împrumutată, data, termenul de rambursare și, dacă e cazul, dobânda. La transferul bancar, o descriere de tipul „împrumut fără dobândă, scadent la…” clarifică natura banilor și arată intenția părților.
Prin contrast, o donație este definitivă: nu se așteaptă restituirea. Când valorile sunt mari sau finanțează achiziții importante, este prudent să existe un act scris care să indice explicit că banii au fost dăruiți, nu împrumutați. O asemenea clarificare reduce riscul ca sumele să fie interpretate ca venituri nedeclarate.
Pentru a limita confuziile, folosește câteva reguli simple: la fiecare transfer, trece o mențiune clară în descriere; păstrează dovezi minime ale provenienței sumelor (de exemplu extrase de cont sau documente care atestă economiile). Evită, pe cât posibil, numerarul pentru sume importante și păstrează o urmă bancară.
Exemplu practic: părinții trimit lunar bani copilului aflat la facultate. Dacă plățile sunt consecvente și fiecare virament se notează ca „sprijin familial” ori „donație”, iar sumele nu depășesc vizibil veniturile părinților, riscul de interpretare greșită scade. În schimb, o depunere cash mare, urmată imediat de o achiziție scumpă fără documente care să explice sursa, poate atrage întrebări.
ANAF analizează contextul, nu doar o singură tranzacție. O explicație coerentă, susținută de hârtii simple, cântărește mai mult decât orice legătură de rudenie. Dacă familia contribuie la un avans pentru locuință, un contract de împrumut sau un înscris de donație și o descriere corectă în ordinul de plată pot clarifica rapid situația și pot evita costuri nedorite.
Acest material are caracter informativ și urmărește să explice pe scurt cum pot fi documentate sumele transferate între rude, astfel încât traseul banilor să fie ușor de înțeles pentru toate părțile implicate.