Baba Vanga, clarvăzătoarea din Balcani, rămâne o figură care stârnește curiozitate la aproape trei decenii de la dispariție. Pentru 2026, însemnări atribuite ei — făcute publice, potrivit familiei, de singurul nepot rămas în viață din Bulgaria — vorbesc despre transformări radicale, crize cu ecou global, semne neobișnuite pe cer și o schimbare majoră ce ar porni din România. Anul este descris, în aceleași note, drept „timpul în care lumea se reconfigurează”.
Cine a fost Baba Vanga și cum au prins contur previziunile ei
Născută Vanghelia Pandeva Dimitrova, Vanga a avut o copilărie marcată de sărăcie și o furtună care i-a luat vederea, reorientându-i destinul. A trăit în zona Rupite, un loc încărcat de legende, unde a primit oameni din toate categoriile sociale — de la lideri politici și militari la persoane obișnuite — convinși că ea „vedea” ceea ce alții nu puteau percepe.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, mulți au căutat la ea răspunsuri despre soarta rudelor plecate pe front, iar notorietatea i-a explodat după vizita lui Țarul Boris al III-lea. Poveștile despre anticipările sale — dezastre, conflicte, salturi tehnologice — s-au multiplicat și după 1996, anul în care a murit, alimentând reputația de persoană care ridică, adesea, un „văl de neliniște și întrebări” asupra viitorului.
Ce ar aduce 2026: tensiuni între puteri, bani invizibili și simboluri enigmatice
În viziunile atribuite ei pentru 2026, este evocată o confruntare la nivel înalt, formulată metaforic. Nepotul spune că în notițe apare următorul pasaj:
„Vor veni doi uriași care se privesc prin fum. Când cel din răsărit va întinde mâna, cel din apus va renunța la o coroană. Lumea va tremura, dar nu se va rupe.”
Pasajul lasă loc interpretărilor legate de superputeri, potențiale schimbări de leadership în Occident și o reașezare strategică globală în care echilibrul nu se rupe, dar se clatină. În același registru simbolic apar elemente recurente: un „urs rănit” care își apără teritoriul; un „dragon aurit” ce își extinde influența la scară mondială; un „foc rece” capabil să paralizeze orașe fără distrugeri vizibile — termen pe care unii îl asociază cu atacuri informatice sau tehnologice; și „căderea tăcută a unui rege din nord”, sugerând o pierdere de putere cu încărcătură simbolică.
Un alt capitol al acestor previziuni atinge zona economică și tehnologică. Se vorbește despre accelerarea către o lume fără numerar, cu infrastructuri digitale dominante. Textul atribuit Vangăi notează tranziția de la valoarea tangibilă la cea purtată de circuite, rețele și cod:
„Va veni timpul în care omul nu va mai atinge aurul, ci lumina. Bogăția va curge prin fire subțiri și cine controlează sârmele va controla lumea.”
În această cheie, digitalizare, monede virtuale și dependența de infrastructura electronică globală devin repere esențiale. Se amintește și despre posibile zdruncinări ale piețelor internaționale, inclusiv „prăbușiri” declanșate de factori precum frica sau dezvăluirea unui „adevăr ascuns”, semn că emoțiile colective și informația pot funcționa ca detonatori ai unei instabilități rapide.
Pe lângă dimensiunea geopolitică și economică, notele includ semne pe cer și „schimbări pornite din România”, detalii care au alimentat discuții în rândul pasionaților subiectului. În acest tablou, expresiile „urs rănit”, „dragon aurit”, „foc rece” sau „rege din nord” au devenit repere ale unui limbaj metaforic ce circulă intens în comunități online și în relatările de presă.